Televizorul - călătorie în timp

Cred că fiecare mai păstrăm undeva într-un colţ de suflet mai îndepărtat sau mai apropiat, amintiri care mai de care mai interesante cu televizorul alb-negru. Eu am păstrat şi am hotărât să fac o călătorie datorită provocării lansate de acest magazin online, într-un timp nu foarte îndepărtat, deşi, dintr-un anumit unghi, îmi lasă impresia că a trecut un veac. Mi-am adus aminte cu drag că aveam în copilărie un mare Diamant negru, cu butoane pătrate amplasate undeva în partea alăturată a ecranului având rolul de a schimba posturile tv - de parcă erau foarte multe la vremea respectivă - şi alte câteva butoane pentru volum şi contrast. Ecranul era destul de mare, uşor bombat, din sticlă groasă, şi dura un pic până afişa clar imaginea.

Copilăria mi-a fost presărată în mod special cu desenele animate de la amiază, cele mai cunoscute fiind Saylor Moon, Dragon Ball Z, evident, nu întâmplător puse în acea parte a zilei, deoarece copiii atunci terminau gradiniţa, şcoala, dar şi cu cele de sâmbătă şi duminică dimineaţă/seară – Mickey Mouse, Tom şi Jerry, Ciocănitoarea Woodie, Aladin ş.a. Nelipsite au fost şi emisiunile româneşti dedicate copiilor, cu rol distractiv, educativ şi competitiv - Kiki Riki Miki, Tip-top Minitop sau Abracadabra. Erau nelipsite copilăriei de acum 20 de ani, aşa cum nelipsite erau şi jocurile pe care le născoceau copiii cu o bucurie nemărginită, cu maşini, cu păpuşi ce aveau să fie mame sau prinţese ce-şi aşteptau emoţionate prinţul, dar de predilecţie erau jocurile care aveau ca loc de desfăşurare terenul sau oriunde afară: şotronul, elasticul, de-a v-aţi ascunselea, iar plastilina era înlocuită cu turtiţele din apă şi pământ luând forme diverse în mâinile gingaşe, iar fetiţele făceau pe gospodinele pregătind ciorbe făcute din apă, frunze tăiate mărunt şi pământ. Imaginaţia, creativitatea copiilor atingea cote maxime şi asta era minunat! Un lucru ce merită amintit este acela că de cele mai multe ori, părinţii stăteau cu copiii lor la tv, căci n-aveau voie să umble la priză singuri, nesupravegheaţi sau n-aveau voie până când temele nu erau gata, televizorul devenind un fel de recompensă, dar nici nu se poate spune că cei mici simţeau o nevoie acută de a petrece foarte mult timp la tv, spre deosebire de cei din zilele de astăzi când se dispune de o sumedenie de posturi încât nu ştii ce să mai alegi, iar totul e mai colorat şi mai atractiv.

Da, o perioadă frumoasă şi mă bucur că îmi aduc aminte de ea atât de bine şi de viu, de parcă s-a întâmplat ieri. Televizorul alb-negru cu care am crescut a murit de multe ori, dar a şi înviat, până când, după ani şi ani, imaginea i s-a şters grav şi intensitatea lampei din spate a devenit foarte slabă, iar când s-a stins de tot, evident, alte televizoare i-au luat locul, de data aceasta color şi cu telecomandă. Pe vremurile acelea, dacă ştiai să repari televizoarele erai cineva. Astăzi, televizoarele probabil că nu mai merită să le repari, poate chiar, unele dintre ele nici nu se mai pot repara, şi cum apar mereu modele noi şi oferte diverse, este loc pentru orice buzunar.

Nu cred că mi-am imaginat vreodată că televizorul va evolua atât de mult încât să semene cu un calculator la funcţiile integrate, poate pentru că nici n-am avut timp să gândesc atât de departe, schimbările producându-se prin prisma opticii mele, oarecum repede şi cred că nu se vor opri aici. Dar până când vom fi martorii următoarei tehnologii, să ne bucurăm de cea din prezent, iar acest televizor Smart 3D, de la magazinul MarketOnline.ro, este un exemplu pe lângă multe altele, deoarece îndeplineşte o multitudine de funcţii atrăgătoare şi noi, care cu siguranţă ne păreau ireale sau imposibile în trecut, şi care face deosebirea faţă de batrânul televizor alb-negru să fie colosală.

Articol scris pentru SuperBlog 2014, proba nr. 5