Claudia's Words

Ziua Partenerului SuperBlog Ar fi potrivită după anul nou, În pauza dintre cele două competiţii, Între iarnă şi primăvară - superbe anotimpuri. E perioada cea mai bună, Căci lumea doreşte să se dezmorţească Şi-i pregătită de-o nouă aventură, De-un pas nou - de ce nu - către scriitură. De Ziua Partenerului SuperBlog, Toţi bloggerii, mai vechi, mai noi, Se-adună şi sărbătoresc Exact ca la gală, şi-şi amintesc Cum au ajuns superbloggeri de succes. Bloggerul partener trebuie Să aibă drag de scris şi să ştie Să dea sfoară-n ţară bine, Să-şi aleagă partenerul media de încredere, Pe superbloggeri să-i îndrume, Căci asta-i supercompetiţia ce n-are voie să piară, Scrisul superblogărescian e floare rară. Şi astfel, lumea va şti Că unu-i Super- SuperBlog , Competiţie în care imaginaţia şi creativitatea Se prind ca-ntr-un joc, Hai şi tu să scrii, ai şi tu un loc. Da, se mai încheie o competiţie SuperBlog , Şi-un nou superblogger va ocupa primul loc, Şi-o nouă gală

Ana, pur şi simplu detesta curăţenia . Deloc bine nu-i suna faptul că trebuia să rezerve chiar o zi întreagă curăţeniei. Desigur, considera foarte importanţă curăţenia, în fond, e sănătatea-n joc, şi n-o lăsa pe ultimul loc. Dar şi-a spus că nu va mai face niciodată curăţenie dacă nu va găsi acele produse care să-i satisfacă cerinţele, căci cele de până acum n-au ajutat-o, au încurcat-o , ba chiar au şi enervat-o. Dar într-o bună zi, două produse, care de fapt existau încă de când s-a născut, poate chiar de mai demult, i-au făcut cu ochiul, şi-a zis să încerce ca să le vadă efectul.   Şi de cum a ajuns acasă, a început testarea lor împreună cu Andrei, soţul, şi ce să vezi: Farmec total! Cu soluţia pulverizată pe suprafaţa murdară, imediat s-a făcut curat, iar curăţenia în doi a Triumf (at)! Cu spor curăţenia s-a făcut, ca un Nufăr toată casa mirosea şi totul s-a făcut clar de lună, alb. Curăţenia

M-am tot gândit la ce anume mi-ar uşura munca sau viaţa şi ce să facă, cum să arate, cât de repede să se mişte, oricum, să fie ceva care să mă ajute pe mine şi dacă ar putea ajuta şi pe alţii cu atât mai bine. Şi ca să aflu mai uşor, m-am gândit la ce îmi ocupă mult timp. Şi-am găsit: curăţenia. Curăţenia este un lucru foarte important, dar se pare că uneori ne ia zile întregi, mai ales când ai o casă destul de mare şi unde mai pui şi faptul că trebuie să ai grijă de copii şi să mergi şi la serviciu. Da, timpul reprezintă o mare problemă a zilelor noastre... Desigur, unii ar putea spune că dacă aducem, respectiv plătim pe cineva care s-ar ocupa de curăţenie, ar fi ceva minunat, s-ar rezolva problema, dar eu zic că poate nu toată lumea îşi permite şi poate n-ar fi nici rentabil. Dar un robot inteligent construit chiar de tine însuţi, pe care să îl poţi pune la făcut curăţenie oricând, oriunde prin casă doreşti, în timp ce te poţi ocupa de alte treburi, cum sună? Mult mai minuna

Ziua de 20 iulie 2014 mi s-a părut ireală. Eu, Alexandra, nu credeam că acel moment chiar se întâmpla şi făceam parte din el împreună cu el, Alexandru şi împreună cu o mulţime de invitaţi foarte apropiaţi nouă: familie, prieteni, colegi. Din dorinţa evenimentelor perfecte , Alexandru şi cu mine am căutat, evident, locul perfect în care să desfăşurăm dragul nostru eveniment, astfel încât toată lumea să fie fericită, nu numai noi doi. În apropiere de Braşov, am descoperit un loc minunat, animat de natură. Asta mi-am dorit mereu: să am nunta într-un cadru natural, să fiu înconjurată de copaci, de flori, de multă verdeaţă şi să fie în plină vară, când ploaia dacă e să fie, începe să-ţi fie dragă, căci nu strică, ba chiar te răcoreşte şi unde mai pui şi faptul că atunci când îţi plouă la nuntă înseamnă belşug. Noi am avut şi soare şi ploaie... Ştiu că mă repet, dar ziua aceea mi s-a părut ireal de frumoasă. Poate că am trăit multă vreme în vise şi cum multe dintr

Timeea de când se ştie a fost curioasă, a dorit să înglobeze cât mai multă informaţie, să fie ea însăşi o bibliotecă, pentru a se desăvârşi ca fiinţă umană. Prin urmare, a citit mult, a gândit mult, a analizat mult, a şi aplicat ceea ce a gândit şi toate acestea reprezentau viaţa ei şi se simţea foarte bine făcând ceea ce-i place. Totul a pornit de aici: din moment ce suntem înzestraţi cu conştiinţa, putem gândi, avem puterea de a alege. Putem vizualiza, putem analiza, putem reacţiona. Desigur, contează cum, cât de bine realizăm toate acestea. Dar constienţi fiind de alegerile noastre, putem trăi fericirea adevărată, iar Timeea voia să o simtă, să o trăiască. Fericirea adevărată, pentru că există şi o falsă fericire dată de cele mai multe ori de lucrurile trecătoare şi goale, fără esenţă. Iar fericirea se ştie că nu este egală sau sinonimă cu a zâmbi, cu a râde tot timpul, de parcă am fi într-o stare care mai degrabă ne-ar trimite cu gândul la problemele psihice, ci feric

Un bloc va fi bine, Când toţi locuitorii lui Sunt deschişi la minte Şi trăiesc ca o mare familie. Dar ce te faci când n-ai Uşă de termopan la casa scării, Nici măcar una mai de-acătării Şi nici izolaţie exterioară n-ai, Decât pe ici - pe colo?! Iarna simţi cum nervos bate viforul, Fluieră prin balcon, pe la ferestre, Şi căldură acum e, acum nu mai e, Se pierde... Ce faci? Îţi spui că asta e?! Nu! Îţi aduni vecinii toţi la o şedinţă, Le arăţi că eşti de bună-credinţă, Le arăţi posibila problemă sau problemele Şi începeţi imediat să faceţi schimbările. Dacă nu toţi sunt de acord - se mai întâmplă – Tu mergi mai departe însă, Ocupă-te de-al tău apartament, Nu sta aşa, de parca-i locui Doar într-o grămadă de cărămizi Şi de ciment. Şi pas cu pas pui plăci de polistiren, Pui uşi, ferestre de termopan, Şi uite-aşa mai salvezi la facturi un ban, Confortul pe termen lung e un excelent plan. Prin urmare, cu-n apartament b

C odrin Codru-i frate cu românu', iar Codrin parcă a avut un nume predestinat. Copacul l-a fascinat de când îşi petrecea vacanţele de vară la bunici, ei având o frumoasă livadă de pomi fructiferi în spatele casei de chirpici. Îi plăcea enorm să privească, să contemple copacii, înfrunziţi, desfrunziţi, să se lase învăluit de parfumul fructelor bine coapte. Şi fie ziua, fie noaptea, le asculta calmul dat de lipsa vântului, dar şi agitaţia melodioasă, de parcă se delecta cu Anotimpurile lui Vivaldi. Sub copaci citea, scria poezii ca un mic Eminescu, iar cu timpul, a reuşit să intre şi în pădurea din comuna bunicilor, o pădurea deasă, de foioase, remarcând înălţimea copacilor, dar şi grosimea scoarţei lor, ceea ce-i indica un număr mare de ani, aşa cum aflase din cărţi. Pădurile din ţară le-a descoperit pas cu pas, dar într-o bună zi s-a gândit şi la pădurile tropicale din Asia, aşa că a apelat cu încredere la CND Turism şi a ales o vacanţă în Maldive. A atins palmierii,

Personaje: Delia, iubita lui Radu Radu, iubitul Deliei Camelia, prietena şi colega de serviciu a Deliei Primul act Dimineaţă, bucătărie, o discuţie agitată între iubiţi. Radu (nervos peste măsură, intrând în bucătărie) : A câta oară să-ţi spun să nu mă mai trezeşti de dimineaţă cu zgomotul ăsta insuportabil de la blender, storcător... sau ce-or fi drăcoveniile alea?! Eşti incredibilă! Delia (contrariată): Radule, sunt sigură că nu fac nimic greşit! Exagerezi! E ora 6 jumătate, majoritatea oamenilor care au serviciu de dimineaţă se trezesc la ora asta. Şi tu, de asemenea, tot la ora asta trebuie să te trezeşti. Aşadar, nu-ţi înţeleg starea ta de iritare, nu-i deloc fondată. Şi doar îmi ştii obiceiurile... Eu nu trec peste paharul meu zilnic de suc natural de mere. De fapt, folosesc un măr, Radule! Un măr pe zi e sănătate curată, ţine doctorul departe! Radu (sarcastic) : Ei, ce să-ţi spun... De parcă n-ai putea consuma mărul acela dacă nu-i dat prin storcător... Del