Cucerirea

Îşi simţea trepidaţiile inimii cum încercau s-o motiveze să fie la înălţime. Pulsul îi zvâcnea cu putere în urechi iar muzica paşilor lui veniţi spre ea anunţa în ochii femeii ce-şi construia magic desfăşurarea serii momentul în care el avea s-o vrea şi mai mult...

La început, pasul îi era sfios, dar şi hotărât de căprioară, şi de îndată ce îl zări, ea se transformă toată, în mod miraculos într-o venusiană. Se împlineau 3 ani de la căsătoria Flaviei şi a lui Fabian, 3 ani care trecuseră frumos, fiecare zi având un farmec aparte, pentru că fiecare avea grijă ca totul să fie bine, nelăsând zilele ce se zugrăveau uşor în gri să ajungă în negru.

Flavia fusese invitată de către soţul ei la restaurant în ciuda vremii ploioase, dar îi surâse ideea, mai ales că bănuia că i se pregăteşte ceva deosebit şi asta avea să îi însenineze întreaga noapte. Fabian îi sărută mâna catilefată şi parfumată, mâna ce purta verigheta, stârnindu-i un fior rece şi dulce totodată, căci tocmai făcuse o conexiune cu ziua nunţii lor. În fond, era un bărbat care se respectă pe sine şi respectă, dând dovadă de eleganţă, rafinament şi preţuire pentru tot ceea ce este soţia lui, şi împreunându-şi mâinile, acesta o conduse la masă. Se aşezară la o masă mai retrasă, în penumbra ce oferea intimitatea necesară evenimentului special pentru cuplul ce-l formau, cu draperii ce aminteau de o epocă trecută când ceremoniosul era preţuit şi mai mult; cunoscându-i foarte bine gusturile dragii lui soţii, ştia că nu poate da greş astfel. Animarea spaţiului fiind realizată de lumânările din ceară roşie ce clipeau uşor pe masa ornată discret cu petale rubinii de trandafiri împreună cu muzica band-ului ce se auzea în surdină, completa perfect ambientul pentru ziua ce o aveau de sărbătorit.

Flavia nu era defel o femeie pretenţioasă, dar când venea vorba de zilele speciale ce îi vizau pe amândoi, totul trebuia să arate ca în cartea visurilor sale, aşa că meniul îi satisfăcu dorinţa papilelor gustative, dar parcă şi mai mult îi satisfăcu vederea imaginea soţului său, ce i se imprima pregnant în ochii ce nu se mai săturau să-l privească, fiind mai mult decât explicită emoţia ce o cuprinse total. Prin fiecare venă şi arteră, până la inimă şi înapoi, ciclul reluându-se, sângele-i fierbea dar sudorile tâmplelor o ţintuiau în loc, pe chipul fad şi animat de fiecare dată de zâmbete, acum doar paloarea ce-şi mai găsea loc. Îşi spuse în sinea ei că el se străduise cu adevărat ca totul să arate aşa cum îi place, ceea ce fără dubiu dovedea că o iubeşte ca la început sau şi mai mult, în orice caz, era evident că nimic nu fusese pierdut sau uitat între ei.

Timpul trecea printre sorbiri de vin roşu şi printre convorbiri suave - amintiri ce erau de fapt cărămizi zidite cu grijă şi cu atenţie, realizând o construcţie trainică, pentru că mereu ei doi au fost o echipă, iar sudarea le era evidentă prin succesul ce l-au atins. La un moment dat, Fabian o invită la dans, apucându-i cu delicateţe mâna pe care i-o sărutase la începutul serii, ceea ce o făcuse încrezătoare în comunicarea la nivelul paşilor dar şi la nivelul inimilor, şi cu fiecare atingere pasională ce înconjura talia Flaviei, ea ştia că şi el era foarte încrezător, stăpân pe sine, un vânător remarcabil. Care o alesese pe ea şi doar pe ea, Flavia era acum într-al nouălea cer!

Un vânător modern nu ucide, nu aleargă după orice îi iese în cale şi nici nu părăseşte odată ce a cucerit. Cucerirea nu se face doar cu acordul unei singure părţi ci a ambelor părţi, atunci când vine vorba despre o relaţie de iubire, şi continuă zi de zi, ceea ce Fabian făcea foarte bine, iar soţia lui, în timp ce-i plutea în braţele puternice, îi atingea pe rând părul, obrajii, gâtul şi buzele de unde se făcea simţit efectul noilor produse Gerovital H3 Men, un mic secret masculin în materie de îngrijire. Simţindu-se universul lui, cucerirea fermă era viceversa, căci şi prada-i vâna vânătorului fiinţa toată pe acorduri fireşti de iubire.

Articol scris pentru SuperBlog 2014, proba nr. 1