Claudia's Words

Numai în gândurile şi visurile mele Erau curcubee, soare, rouă, ploaie caldă, Erau zâmbete adunate chiar şi pe zăpadă, Erau sunete ce se-auzeau din poeziile inimii Şi topeau negreşit şi cele mai negre lacrimi. Dincolo de tăcere era o mare simfonie, Îmi aprindeam dimineaţa cu-o imagine Pe care o lăsam să mă-mbrăţişeze suav Şi-o respiram până adormeam. Dar micul univers în care credeam Că nu-s doar eu cu mine în doi S-a oprit, Timpul parcă expirase subit Şi degeaba-l aprindeam El pe loc se stingea Precum ai aprinde un chibrit Şi nu-l laşi să ardă, imediat îl stingi. Am ars ca o torţă în simţiri, Numai eu...

Prea multe întrebări în capul meu. Le am în mine de când m-am născut. Priveam peste tot şi astfel parcă le adunam. Zilnic apărea câte o nouă întrebare, aşa cum apare soarele de după nori sau după deal, ca în fiecare dimineaţă; ceva la ordinea zilei. Poate era mai ciudată, poate era absolut normală, dar dacă o consideram ciudată, doream într-un final să descopăr cât de bine se baza pe realitate şi dacă avea rost să caut mai departe ori să abandonez... Nu ştiu să răspund la toate întrebările mele. Poate ştii tu să-mi răspunzi la ele. Sau poate o să ştiu eu să răspund cândva la ele, la acel timp potrivit despre care tot aud. Dar când e timpul potrivit? Cred că timpul potrivit se întâmplă mereu când nu-ţi dai seama. Nu-l vezi, nu-l simţi. Îl ştii sau poate aşa vrei să crezi după ce ţi-ai îndeplinit o dorinţă, un vis. Şi de ce numai la timpul potrivit? Mi se pare că mereu se află undeva într-un viitor îndepărtat. Prea departe, mult prea departe... Şi parcă îmi vine să-l urăsc. Dar îmi

Sunt momente şi momente în viaţă Când pericolul te ia parcă în gheare Şi-ţi taie un zbor către visul cel mare Şi vrei să fii purtat într-o altă secundă. Pericol e la orice pas, ştii bine, Simţi cum sângele-ţi pulsează în artere , Iar în minte îţi trece un film de acţiune  În mijlocul unei înfricoşătoare smide . Te cuprinde un supliciu pe sub piele, Vrei să ieşi din acel punct mort, Dar ştii că azi iar îţi trebuie un efort Şi să închizi răni oricare ar fi ele. Intens să simţi cum intră iubire Şi bucăţile de suflet să ţi se adune Eminamente pe-o treaptă cu raze De unde devii răsărit în vieţuire.

Şcolăriţa Ioana s-a întrebat de foarte multe ori "Oare ce pot să fac cu atâtea caiete?". Nu ştia pe unde să le mai depoziteze, pentru că unele dintre ele, fiind din anii şcolari trecuţi, nu îi mai foloseau. După fiecare an şcolar aduna cel puţin 30 de caiete, plus reviste de care într-un final se plictisea, şi pentru că dulapul său se umplea până la refuz nemaiavând loc pentru cele noi, şi-a zis că trebuie neapărat să găsească o soluţie inteligentă, ştiind că aruncatul nu este o metodă care rezolvă problema, ci o înrăutăţeşte. A învăţat de la părinţii săi, dar şi la orele de educaţie civică cât de importantă este ecologia nu numai în spaţiul în care trăieşte - casa, ci şi la nivel de oraş, de ţară. Soluţia a fost găsită la şcoală când a aflat de la profesorii săi despre programul ecologic Şcoala pentru o Românie Verde, un program care aduce beneficii tuturor şcolilor, grădiniţelor, liceelor din România care reciclează. Şi nu reciclează doar hârtie, ci şi pet-uri ori doze

  Aud cum mintea-mi trimite şoapte, Se-aliniază toate ca un spectru. Găsesc cuvinte descurcate, Astăzi mă simt în alb, nu negru. Umblu desculţă către mine, Cu rochia până la glezne Ce flutură haotic - e uşoară nălucire, Dar astăzi mă simt în alb, nu negru. Pe chipul meu se-adună timpul Tânără dacă mai sunt nu ştiu. Dar eu vreau prezentul, dansul, E frumos când în alb simt că înviu. Să vedem şi alte creaţii aici, în tabel .

  Cu fiecare sentiment Ieşit deasupra gândului Sfârşeam închiderea sinelui, Şi nu mă mai simţeam o închisă cutie Sau prizonieră într-o cuşcă de coaste, Păşind prin oraş cu inerţie. Ascultând cu drag pământul Cel răscolit de-atâtea tălpi  Ce poartă deasupra oameni  Cu visuri şi aşteptări, Am găsit de timpuriu Un răspuns viu : Când pe pământ vei ajunge un moş Cu siguranţă poţi scoate un suflu uşor, Privind cu lumină la iubirea ce te înconjoară Pentru că tu şi-ai tăi n-aţi lasat-o să moară. Da, sentimentul ocrotit rezistă Când distanţă între suflete nu există, Şi când se-nţelege că un plus de bine Trebuie să dăruim fiecare, avem nevoie.

După ce fiecare inventator a pus ingredientele esenţiale: curajul, priceperea, creativitatea, pasiunea în invenţia sa zile şi nopţi la rând demonstrând utilitatea acesteia, pas cu pas vine ziua în care se va afla care va fi cea mai bună invenţie românească din ultimii ani, din cadrul conceptului PR3MIAZĂ INOVAŢIA dezvoltat de compania 3M, cea care oferă şi premiul în valoare de 2000 de euro. Deoarece gazele reprezintă un pericol major în rândul populaţiei, am ales să votez Sistemul Portabil Detector - Exhaustor pentru Gaze . Cu alte cuvinte, înzestrat cu o gamă largă de senzori, acest aparat detectează dintr-un spațiu închis gazele nocive gaze naturale, butan, propan, monoxid de carbon, bioxid de carbon, hidrogen sulfurat etc. şi le elimină în atmosferă cu ajutorul unui tub, după cum se poate observa şi în imaginea alăturată.   Vrem să avem o familie protejată, cu atât mai mult când avem copii, dar şi bătrâni care se descurcă mai dificil, pentru că simţurile, capacit

Totul a început în 2010 după ceva timp de gândire, pentru că voiam să ştiu ce înseamnă un blog şi dacă mi se potriveşte. Când ideea mi-a surâs destul, am început să scriu pe blog (la vremea aceea aveam altul) despre tot ce gândeam şi credeam că are o importanţă nu numai pentru mine ci şi pentru lume. Da, mi-am făcut blog pentru că îmi place să scriu, blogul face parte din viaţa mea, este ceea ce sunt, este un fel de prelungire a mea, este locul în care revin cât de des pot. D ar înainte de scris a fost plăcerea de a citi... Consider că pentru a scrie trebuie să îţi placă în primul rând să citeşti, să-ţi dezvolţi imaginaţia, să acumulezi cunoştinte diverse; numai aşa scrisul va curge frumos pe foaie, şi va fi şi de calitate... În fond, scrisul nu trebuie să fie o corvoadă, ci o plăcere, un alt mod de a te distra, de a petrece timpul liber, şi de ce nu, alături de alţi bloggeri. Iar mie mi-a dat prilejul de a cunoaşte mulţi oameni, de a împărtăşi experienţe, de a învăţa din ce în

Se-aude o voce de departe, Se-aprinde o lumină într-o parte, Se stinge-n noapte un coşmar, Se-aude-un mers fantomatic pe trotuar. Se-aude glasul pădurii în minte, Se-aprinde gândul către mine fierbinte, Se stinge-o durere acută, Se-aude-o muzică veche: ascultă! Se-aude norul cum plouă, Se-aprinde ochiul în fiecare oră, Se stinge luna la clipitul dimineţii, Se-aude-n oameni suflarea vieţii. Se-aude pasărea cum se bucură, Se-aprinde-un sărut cu gust de zmeură, Se stinge răceala romantic, în doi, Se-aude cartea, răsfoitul de foi.