Scrisoarea
Şi stând pe canapea de-o oră meditând
I se năştea repetitiv, aceeaşi întrebare-n gând:
"Să fii tu oare purtătoarea de inel
perfect rotund, pe degetul subţirel?"
Ca timp, noaptea nu a mai ştiut când s-a scurs,
Dimineaţă a creionat o scrisoare
Cu-o veste ce avea să ia curs
Către ea, numai una dintre atâţia oameni
Şi numaidecât voia un răspuns.
Citind, pe loc în obraji ea s-a înroşit,
Şi în privire licăru-i îmbrăţişa multe lumini,
Trecea în revistă şi zâmbetul senin
Căci mai mult decât un cadou semnifica inelul,
Se contura legătura eternă, chiar idealul,
Şi-n memorie imediat recunoscuse vechiul vis
El era, şi ea plutea în mersu-i de artist
Cu scrisoarea îndreptată spre univers.
Pentru Duzina de cuvinte, Tabel Cartim.
frumos scris! :)
RăspundețiȘtergereMultumeesc! :)
Ștergerenorocoasa ea sa il recunoasca pe el si sa porneasca impreuna in univers :).
RăspundețiȘtergereDesigur! Acum are cu cine! :)
RăspundețiȘtergere