În parcul de aventură

Mihăiţă, în parcul de aventură,

Şi-a pus cască şi la mijloc centură

Ca să fie perfect ancorat şi protejat

În caz de alunecare sau impact.

Vesel, nerăbdător, a pus piciorul,

S-a încărcat cu energie feciorul,

Şi-a pornit în aventura magnifică

Din vacanţa Straja fără niciun strop de frică.

Şi ţopăia pe fiecare scândură şi butuc

Ca în jocul Mario de demult

Şi fiecare obstacol cu brio depăşit

Îl făcea din ce în ce mai curajos, mai fericit.

Dar fiecare scândură şi butuc amintesc

Că oamenii în viaţă trepte întâlnesc.

Mihăiţă, deşi nu ştia, acum se pregătea uşor,

Era un exerciţiu minunat pentru treptele din viitor.

Obrajii-i ardeau de-atâta râset,

Departe era de el orice plânset.

Privea brazii şi se simţea verde, nemuritor,

Înălţimea-l făcea să continue, să atingă nori.

Şi să stea până în zori ar fi dorit,

Dar timpul aventurii luase sfârşit.

Experienţa din parcul de aventură Straja

Forţe inedite i-a dat, ca vraja.

A povestit amănunţit prietenilor tot ce-a trăit

Un sejur Straja cu drag le-a recomandat,

Căci el se va întoarce cât mai curând,

Noi dorinţe de demarat are în gând.

 Articol scris pentru SuperBlog 2014, proba nr. 7