Claudia's Words

Si poate m-am lasat prinsa in mrejele unei fantasme si ea gandeste acum in locul meu, iar daca nu, inseamna ca aceasta sunt eu. Sunt... O pata neobisnuit de alba intr-un cer negru. O pleoapa trista cu gene imbibate in lacrimi. Un gand frumos care usor se inclina spre pierire. Un sentiment prea intens pentru o inima atat de mica, dar nascut dintr-un suflet mare. O jumatate de inima ce inca isi asteapta cealalta jumatate. Un suflet deschis intr-o lume inchisa. Un raspuns care nu se masoara doar in cuvinte. O voce calda, dar de nimeni auzita si o imbratisare fina, dar de nimeni simtita. O floare care mai are nevoie de cateva raze de soare pentru a inflori. O pas gresit intr-un labirint. O soapta pierduta intr-un ecou mut. O speranta imensa si nesfarsita intr-o lume fara sperante. O carte cu litere lipite in cuvinte neintelese. Un fundal luminos ce asteapta a fi animat. O privire pierduta in vise ce se tot nasc din ganduri infinite. Un foc ce i

Bun venit in visul meu! Probabil te-a mirat aceasta urare de bun venit, dar inainte de ati povesti mai multe, mai intai sa ma prezint. Sunt o balerina. Mi-am dorit sa devin balerina inca din vremea copilariei. Ma fascina stilul acestui dans contopit cu muzica clasica, iar pentru mine, doar balerinele aveau cea mai eleganta si feminina postura, imi transmiteau putere si multa vointa. Cand am ajuns sa studiez, cand am pasit in sala de dans, am mai descoperit ceva. Balerinele imi transmiteau si visare. Balerinele sunt sau cel putin par visatoare. Nu numai chipul lor evidentiaza asta, dar si tinuta, dansul gratios si plutitor. Eu fac parte din categoria balerinelor cu adevarat visatoare si nu doar tinuta mea transmite asta. Dansez cu mare drag, e vocatia mea, imi place enorm, dar de ceva timp nu mai vreau sa ma opresc din dans. Cantecele ajung sa se repete, iar poantele imi devin dusmani ai picioarelor, dar nu doresc a ma opri, pentru ca nu vreau sa se opreasca visul. Dar visul me

Cand noaptea vine fara tine, Raceala simt ca ma cuprinde, E intuneric si e ceata, E trist si e fara de viata. Cand noaptea tu nu esti cu mine, Nici luna n-o mai vad sa fie, Sus, pe cer sa straluceasca, Era singura care putea sa-mi aminteasca, De tine,                                                     De-a ochilor tai clipire. Si sa te am langa mine, E o dorinta fara-ndeplinire, In noaptea lunga, nemiloasa, Cu singuratatea odioasa. Dorul care ma cuprinde, E mare si nu vrea sa plece, Si-as vrea sa iti vorbesc o clipa,                                            Dar timpu-i transformat in sticla. Noptile amare, lungi, Pe pistele lor ma-ndeamna sa fug, Ma intrec cu insomnia, Si sfarsesc doar cu-amortirea. Cand tu vei aduce cuvantul, Acela va fi minutul, Cand dorul se va risipi, Iar ziua din nou va veni.

De-as putea sa te strang in brate, La pieptul meu sa te tin, De-as putea sa-ti cant iubire In orice moment din noapte sau zi, Fericit ai fi, as fi. Dac-as fi o raza din soare, Chipul tau l-as cauta, Ti-as lipi un sarut moale, Cald si dulce ca inima mea si-a ta. Pe o alee as vrea sa ma plimb cu tine Si pe un varf de deal sa poposim, Sa privim soarele ce apune Si-mbratisati apoi, sa adormim. Pe bratul tau mi-as cobori capul, Apoi mai departe... la piept, La inima ce bate cu-acel rosu’ Al iubirii sentiment. Si chiar de-am avea ochii inchisi, Noi tot ne-am citi gandurile, Si poezii am recita si-n vis, Ne-am regasi lumile. Dar ce sunt eu acum? O fotografie, o voce, o foaie, Sunt chipul, melodia din departare, scrisul, Sunt gandul, trairea si visul. Dar sunt aici! Si voi fi mereu mangaierea, Voi fi emotia, scanteia, Voi fi o raza doar a ta, Voi fi iubirea ce n-o vei uita!

Ganduri negre ii incetosau mintea. Credea ca este urmarit de ghinioane si ca nimic nu putea fi asa cum isi dorea. A doua zi dimineata, drumul cu autobuzul ii parea foarte lung, privea in gol si facea totul mecanic. Gandurile ii erau departe... la Camelia si nu intelegea unde a disparut. In timp ce mergea catre facultate, se gandea sa o caute la sala unde avea cursuri cu o zi inainte, dar renunta repede la acel gand crezand ca va intrece masura, iar ea va crede ca este urmarita si cu siguranta ar iesi totul prost.         Tot mergand, isi spunea in gand: "Cine m-a pus sa ma indragostesc de o necunoscuta?! Doar stiam ca o astfel de dragoste neimpartasita imi poate aduce suferinta. Dar pe cat e de amara, pe atat e de dulce! Eu o iubesc pe Camelia! Cum oare sa fac sa ii spun?!" Cuprins de acele intrebari fara raspuns, ajunse la facultate, dar privirea i se lua dintr-odata. Pe hol se adunasera multi studenti si pareau ca stateau in jurul cuiva. Curios, se apropia, presimt

Camelia. Simpla, inalta, bruneta si cu un chip ce parea mult prea alb in contrast cu parul. Dincolo de aspectul fizic, se gasea sufletul ei... un suflet mare si plin de iubire. Iubirea ei o oferea si celor din jur, de la cei mai mici pana la cei mai mari. Toti se bucurau sa o aiba prin preajma, pentru ca emana mereu o stare pozitiva, era calda, era precum soarele ce aparea de dupa nori si ii incalzea pe toti. Chiar si atunci cand era trista, nu lasa sa se observe asta, nu dorea sa ii indispuna si pe cei din jurul sau. O noua saptamana incepea, iar ea se indrepta catre facultate. Insa acea dimineata de primavara era prea frumoasa pentru a nu fi admirata. Asa ca hotari sa priveasca pret de cateva minute la copacii proaspat infloriti - erau vedetele primaverii - si la iarba cruda ce purta pe verdele ei stropi marunti de apa ce straluceau vesel in lumina soarelui. Dupa ce si-a clatit ochii cu nuanta primaverii si incantat simturile cu aroma proaspata a anotimpului regenerant, se i