Claudia's Words

Pielea ta e plină de raze... Pielea mea s-a uscat şi a uitat atingerea. Nu mai ştiu ce s-a-ntâmplat, cred că-i din cauza scutului protector. Ce spui? Împotriva a ce-i? Aaa, nu, mai bine las-o baltă, nu vreau să-mi amintesc... De fapt, de ce să mint, tocmai mi-am amintit, acum a fost inevitabil, dar nu vreau să spun cu voce tare. Sunt de ajuns cuvintele care-s în mine, nu vreau să le aud şi exterior, m-ar înghiţi cu totul, ar fi prea mult. Şi-aşa-s multe. O tonă. Cred... Mai şopteşte-mi versurile poeziei vechi, pe care-ai scris-o într-o noapte ploioasă de toamnă. Mai şopteşte-mi cum vrei să mă săruţi tot într-o noapte, la graniţa dintre două anotimpuri. Mai şopteşte-mi despre flori, despre copaci, despre soare şi stele, poate despre iubire... Da, se face cum se face şi se ajunge tot la iubire. De ce? De ce? De ce? Nu că ar fi ceva odios, nu că ar fi ceva de care ar trebui să te fereşti, nu... Dar mie îmi piere glasul la auzul, la vederea ei. Zâmbetele mele se înfricoşează dintr

Când spui primăvară , îţi aminteşti brusc de fericire , de femei şi mame de pretutindeni, de flori şi de draga de ea, inima . Îţi aminteşti şi de-o carte deschisă la jumătate pe noptieră, ce purta pe coperte o  dulce culoare din acea noapte desăvârşită, de-o frumuseţe  deloc ruginită, ce-avea-n centru prima dragoste dincolo de trup, dincolo de cuvinte, învăluită-n parfum de chihlimbar ce mai ştergea dintr-un amar.

Alb, albastru, roşu scânteind. Lumini. Degete cu unghii roşii se plimbă deasupra petalelor florii. Tălpi goale mângâie verdele ierbii; uitarea recelui. Colţurile rochiei dansează-n mersul plutitor; gându-i plin. Îmbrăţişarea soarelui cuprinde pielea, ochii, aura; captarea energiei pozitive. Un nor pufos stă nemişcat pe-azur. E frumos! Sângele-i pompat, irumpe dragostea; nu te mai simţi puţin.

În noaptea asta plouă rece afară şi cald în sufletul care-aştepta o atingere lipsită de gri. Totuşi există o contradicţie, ceva înţeapă, zgârie, pare-a fi o neputinţă ori poate o dorinţă... oprită. Aprilie, noapte, ploaie şi gânduri ce roiesc zgomotos în întunericul alunecos. Amintirea dimineţii se va naşte mâine când noaptea-şi va dezbrăca negrul, poate şi ploaia.