Rugăminte


Întunericul încă bântuie pe fiecare rând din minte
Şi litere ies continuu, lipite în nenumărate cuvinte.
Simt că doar eu mă aud în fiecare noapte
Şi un strigăt întind iar peste o nevinovată foaie.

Nu-mi da cuvinte gustoase ce se transformă în amăgiri,
Nu-mi da năprasnicele furtuni, nu-mi şterge culori,
Nu-mi spune ca visul îmbrăţişat de amor a apus
Nu-mi spune că mi-am pierdut acel surâs...

Dă-mi o rază de speranţă, dă-mi o mână de ajutor,
Fă ca zilele mele să nu fie cuprinse de-acel rece fior.
Nu-mi da sentimentul pierderii prin absenţe, striviri,
Nu-mi da regrete, oftaturi mute printre viitoare iubiri.

Nu-mi da nimic ce nu s-ar putea împlini,
Nu-mi da clipe ce rămân doar în mine, închise amintiri,
Nu-mi da, căci ştiu ce lungă, ce apăsătoare e uitarea...
Tu, viaţă, îmi asculţi rugămintea?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când visul prinde viaţă

...

Curăţenie la puterea 2015