Duzina de cuvinte - Spre Pace

Soarele începea să-şi decline razele, iar ea adora să se lase mângâiată de ultimele raze roşii - aurii. Mai târziu, pe cer erau cusute stele, iar noaptea avea o strălucire aparte. Sau poate că ea, fiinţa plăpândă, îi conferea acea strălucire, schimbându-şi modul de a vedea, de a interpreta tot ce se petrecea în jurul ei...

S-au dus zilele în care îşi placa chipul cu var, încercând să ascundă oboseala interioară, starea de nelinişte în care se afla. Dar şi-a spălat sufletul si a luat-o de la capăt cu mai multă perseverenţă. A înţeles că există o singură cale prielnică: să construiască pas cu pas tot ce îşi dorea, astfel încât să fie fericită. A înţeles că doar mâinile sale împreună cu mintea ei puteau face minuni. Şi chiar dacă noaptea o prindea singură, ştia că pe cer o privea, o veghea o stea, poate chiar steaua ei norocoasă, acea lumină care o făcea să înţeleagă că există sigur în orice întuneric, şi seamănă ca o portiţă care duce spre frumos, spre pace...

A doua zi, în zori, fugise către dulapul cu haine, îşi alese cea mai splendidă rochie, iar în păr îşi agăţase un trandafir... Nu era un om laş, aşa că se osteni să trăiască, să accepte viaţa care i-a fost dată, să accepte ceea ce este şi să nu-şi rănească sufletul mult prea fraged...

Alte creaţii, aici, în tabel.