Duzina de cuvinte - Din Tine

În viaţă se mai ajunge şi la război, şi fiecare are o intensitate şi o durată diferite. De multe ori, considerăm mult prea grav prezentul, decât ceea ce am trăit până atunci sau că nu poate exista ceva mai grav de atât, şi totul se transformă uneori, paradoxal, într-o imagine, o percepţie greşite. De aceea, noi, oamenii, nu mai suntem capabili să vedem clar situaţia şi reacţionăm anapoda în privinţa unor astfel de evenimente.

Dar dintre toate războaiele, cel interior este poate cel mai greu de dus, dar nu şi imposibil de rezolvat. E un război care se dă în mintea ta, în inima ta, în tine, e al tău şi numai al tău, din cauza surplusului de gânduri sau din cauza alimentării fiinţei cu imagini, cu trăiri nefaste, nereuşind dizolvarea lor, nereuşind trierea lor.

Dar poate că cel mai greşit lucru pe care poţi să-l faci în viaţă este să-ţi aşezi dragostea pe un afet, crezând că vei nimeri cu precizie persoana dorită şi că va fi a ta. Rezultatul nu e deloc favorabil, pentru că nu faci decât să o îndepărtezi. Un orgoliu rănit, nu înseamnă altceva decât o palmă aplicată în final de către propria persoană, atunci când nu îţi convine că celelalte persoane ţi l-au descoperit, ţi l-au confirmat. Te-ai urcat pe un piedestal fără merit...

În dragoste, se greşeşte cel mai frecvent, pentru că dragostea este cel mai dorit sentiment, este poate sentimentul suprem. Şi pe cât de suprem poate fi, pe atât de decadent poate fi. La început, dragostea o ţesem cu grijă, cu fir de urzeală magic, îi adăugăm sentimente dintre cel mai profunde ca totul să devină din ce în ce mai puternic, iar dacă apare sfârşitul ei, din păcate, magia dispare, şi totul seamănă ca un giulgiu. Şi se pune problema: a fost sau nu a fost iubire?!

Ca un recviem pentru ceea ce a fost, se mai speră, se mai învârte sufletul şi inima de pe o parte pe alta, dorind arzătoare ca dragoste să reînvie. Şi poate că va reînvia, dar de cele mai multe ori nu va mai fi ceea ce a fost. Dar poţi să mai calculezi încă o dată totul, să vezi dacă mai are vreun sens. Sensul, oricât de mic ar fi, el dacă există, poate conta, pentru că hrăneşte speranţa că lucrurile se mai pot îndrepta, îşi pot relua cursul spre o direcţie favorabilă, sau se va pune punct trecutului şi un nou început va fi posibil, cu toate că pare dificil.

În acest marş al sentimentelor care ne invadează fiinţa toată viaţa, cei care se simt părăsiţi de şanse, de bunătate, de iubire, acceptă aventurile, dar o aventură rămâne tot o aventură şi constată că tot lipseşte ceea ce caută. Dar poate că uneori, tot ceea ce trebuie să faci este să te opreşti din căutat şi să respiri, să laşi să vină totul natural, să fii surprins în mod plăcut, să te bucuri cu adevărat. Dacă te afli în incompatibilitate cu tine, te afli în incompatibilitate şi cu lumea, pentru că totul începe de la tine, din tine...

Încă o duzină de cuvinte marca Psi, care m-a inspirat să scriu pe blog cu foarte mare uşurinţă. Alte creaţii, pot fi găsite aici, în tabel.