Vers pe cer

Când el este închis şi trist şi fără...

Fără producţie de senin, de veselie,

Îl mai pictez în gând cu-o acuarelă

Şi-i aduc astfel un glob de soare.

Alteori, am nevoie de-un creion albastru

Da, creionul-jucărie al copilului de-odinioară,

Ce desena pe foaie un cal nărăvaş,

Şi-şi imagina că e personaj într-un basm.

Nu-i mare brânză să scriu un vers

Ori un triunghi, un cerc să desenez.

Cercul pot să-l fac şi cu-o gură de pahar,

Dar tot versul mi-e cel mai drag.

Îmi scot broşa de pe şal,

O aşez din nou în sertar,

Nişte apă îmi pun în pahar,

Şi ştiu că azi trebuie să scriu

Două versuri pe cerul azuriu:

Ieşi din cochilie, din papuc,

Nu eşti un om pierdut!

Alte creaţii se găsesc în tabel la Eddie.