Aureolă

La masa de lângă fereastra

Unde mărul-martor începea

Să fie tot mai zbârcit şi stricat,

Un volum de poezii se scria

De poetul tânăr şi-nflăcărat.

Şi punea toată suflarea vieţii în opera

Ce-i era colier preţios de cuvinte

Asamblate cu migală întâi pe aripa

Gândului ce-i va tot aduce aminte.

Un dragon ce scuipa flăcări

Era bricheta în miez de noapte

Ce-i aprindea rapid ţigara poetului,

Iar fumul căpăta forme de gheare.

Candela lumina pe sfârşite

Pereţii încăperii răscolite,

Şi o revistă tăcea deschisă

Pe o margine de scaun scorojită.

Era pe post de bibelou insignifiant,

Ţinţa sigură a prafului scămos

Ce-neacă plămânii în scurt timp

Şi aerului îi trebuie urgent loc.

Peste a lui ghete încă nepurtate,

Lumina din şemineu năştea

Atitudini dinamice, fantomatice,

Ce-i înconjurau ca o aureolă mintea.

alte creaţii sunt frumos aşezate în tabel, aici