Ultima lună



Freza un frig în gând,
Albastru văratic picura visând
Cu pensula pe-o pânză moale
Printre flori, într-o gradină mare.

O cutie de bere la întâmplare asvârlită
Pe asfaltul gri se legăna ca pe-o aripă,
Iar pe o maşină o frunză mucegăită
Tocmai căzuse, rătăcită.

Pietre, nisip - atât de aspru,
Recele lor l-ar pune prin filtru,
Şi s-ar juca din nou în tălpile goale,
Ar dansa din nou ca o copilă, în soare.

Pisica lângă un dovleac dormea,
O lua uşor în braţe, frumos torcea,
Acum o încălzea cu strălucitoarea-i blană
Pe acordurile ultimei luni de toamnă.


Pentru duzina de cuvinte.

Comentarii

  1. Bine ticcluita poezia.Miroase a toamna tarzie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Miroase-miroase! Să ne bucurăm de toamnă atât cât a mai rămas din ea! :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)

Postări populare de pe acest blog

Când visul prinde viaţă

...

Curăţenie la puterea 2015