Ultima lună
Freza un frig în gând,
Albastru văratic picura visând
Cu pensula pe-o pânză moale
Printre flori, într-o gradină mare.
O cutie de bere la întâmplare asvârlită
Pe asfaltul gri se legăna ca pe-o aripă,
Iar pe o maşină o frunză mucegăită
Tocmai căzuse, rătăcită.
Pietre, nisip - atât de aspru,
Recele lor l-ar pune prin filtru,
Şi s-ar juca din nou în tălpile goale,
Ar dansa din nou ca o copilă, în soare.
Pisica lângă un dovleac dormea,
O lua uşor în braţe, frumos torcea,
Acum o încălzea cu strălucitoarea-i blană
Pe acordurile ultimei luni de toamnă.
Pentru duzina de cuvinte.
Bine ticcluita poezia.Miroase a toamna tarzie :)
RăspundețiȘtergereMiroase-miroase! Să ne bucurăm de toamnă atât cât a mai rămas din ea! :)
Ștergere