Team building la Straja

Octombrie, ora 6:30, toată lumea prezentă, cu rucsac în spate, bine echipată. Cu tremur de la emoţie dar şi de la răcoarea dimineaţii devreme, elevii de şcoală primară aşteptau nerăbdători îmbarcarea în autocar. Învăţători şi profesori, toţi erau acea mână de ajutor sau cei care fac ca lucrurile să se desfăşoare eficient, care antrenează disciplina şi ce-i mai frumos în om, oriunde paşii îi poartă împreună cu elevii şi nu numai. Dar totul era mai interesant, încărcat de mister, căci pe elevi îi aştepta o destinaţie surpriză.

Drumul s-a dovedit a fi cam lung, însă când toată lumea s-a văzut ajunsă cu bine la destinaţie, o destinaţie de vis, plină de feluriţi arbori, îndeosebi brazi, bine ancoraţi pe vârfuri de Carpaţi ce parcă atingeau cerul, glasurile elevilor formaseră de fapt un singur glas, ca un cor în care fiecare îşi striga bucuria. Destinaţia era Vila Alpin, căci acolo era loc de team building la munte, dar aflarea că vor avea parte de o tabăra la Straja era doar începutul surprizelor...

Cea mai mare surpriză avea să le fie dezvăluită a doua zi, atunci când cei mici se aşteptau cel mai puţin. Pe când fiecare se simţea liber - căci dacă nu în natură, atunci unde poţi face asta cel mai bine?! - realizând diferite activităţi, începând de la găsirea conurilor de brad, până la dovedirea capacităţilor motrice sau iscusinţa de aventurier din parcul de aventură, gazdele jucând un rol major aici, astfel încât totul să se desfăşoare în condiţii de siguranţă, iar distracţia să rămână distracţie până la final, profesorii le pregăteau între timp un concurs-surpriză de pictură.

Mai târziu, elevii şi-au ales locul potrivit la mese, şi mare le-a fost mirarea la vederea foilor de desen, acuarelelor şi pensulelor. Pentru că au avut timp destul să se familiarizeze cu împrejurimile de la Vila Alpin, tema concursului era firească şi aproape uşor de ghicit: Team building la Straja. Elevii, împărţiţi pe două grupe, antrenându-le astfel spiritul de echipă, au exemplicat cum au ştiut mai bine ziua pe care şi-au petrecut-o, ideea de concurs-surpriză prinzând foarte bine, a avut efectul scontat, căci emoţia aşteptării concursului n-a existat şi nu i-a deconectat de la distracţia de peste zi.

Cadrul natural a încântat şi ochi şi minte şi trup, iar inspiraţia se aşeza frumos pe foile elevilor talentaţi. La sfârşit, însă, ambele echipe au ieşit învingătoare, profesorii explicându-le că acesta era un exerciţiu benefic pentru ceea ce îi aşteaptă pe viitor, pentru a depăşi cu uşurinţă şi încrezători orice obstacol, orice concurs, orice treaptă ce le va apărea pe parcursul vieţii. Era o  zi de ţinut minte căci au încheiat-o cu succes.

Toată strădania de care au dat dovadă atât gazdele cât şi profesorii, a făcut ca ultima zi de tabăra să fie greu de părăsit, ceea ce denota faptul că toată lumea s-a simţit bine şi că o reîntoarcere va avea cu siguranţă loc, demarând noi activităţi. Omul, fie el copil sau adult, căci vârsta nu contează, are nevoie să se bucure total, armonizând activitatea cu magnifica natură, căci natura este sursa din care ne tragem seva vieţii.

Articol scris pentru SuperBlog 2014, proba nr. 16