Undeva, în viitor...

Aş vrea ca trupul să nu-şi abandoneze simţirea,

Căci vreau să-ţi percep mereu căldura, inima,

Să trăiesc cuvintele captivante, născute din pieptul şi mintea ta,

Să stau lipită de tine, fericită, ascultându-ţi încă o dată filosofia.

În discuţii interminabile să ne avântăm, până în inimaginabile adâncimi,

Şi mâine să fie o prea frumoasă prelungire a zilei de azi.

Şi când se vor desena pupile dilatate de somn, şi în colţ de ochi sclipiri,

Să adormim vorbind despre frumoasele, magicele, marile iubiri.

Undeva, în viitor, nu vreau să-ţi fiu himeră sau putredă amintire.

Undeva, în viitor, eu voi scrie tot despre iubire, şi tot despre tine.

În schimb, nu ştiu dacă voi avea mai mulţi oameni lângă mine,

Dar m-aş bucura colosal dacă vei fi tot tu la braţul meu,

Oferindu-mi aceleaşi atingeri trasate blând, fremătătoare în sufletul rozaceu.