Pentru tine, cu drag...

Interiorul complex al fiinţei tale, mă străbate ca o rază,

Îmi dăruieşte viziunea ta, prin pupila clară, neînfricată,

Şi îmi înfăţişează o aripă - simbol al libertăţii, şi mă încântă,

Cu fiecare cuvânt ce poartă o imagine, o simţire sau muzică,

Sau cu mult aşteptatele secrete, şoptite în nopţile ilustre,

Dar nicidecum uitate, ci pentru totdeauna păstrate,

Căci tu pentru mine eşti... iubire.

Cuvintele tale - fie reci, calde sau fierbinţi,

Nasc în mine dorinţa naturală de a-ţi vorbi.

În zi, în noapte, să te ascult, să te citesc,

Face parte din ceea ce mult iubesc.

Îţi aud răsuflările date de alb sau negru,

Şi îţi simt mângâierile trandafirului viu.

Suflet drag, să nu îţi doreşti să uiţi a iubi,

Căci nici eu nu-mi doresc a simţi dureri,

Pricinuite de eşuate iubiri.

Cuvintele să ne fie balsamul zilnic al sufletelor,

Mângâierile să ne fie aprinderi a dorinţelor,

Tăcerea să ne fie dulcea meditaţie,

Iar noaptea, prielnică creaţiei.

Îţi mulţumesc că mi-ai oferit un loc printre cuvintele tale,

Îţi mulţumesc că m-ai învelit cu mâinile tale iubitoare.

Aşa cum ştii, nimic din ce s-a aprins nu s-a stins,

Gândul dulce, puternic s-a prins, dar ceva nu ţi-am zis:

Privirea ta mă urmăreşte în fiecare vis,

Şi pe stradă mă însoţeşte neîncetat,

Pentru că încă nu te-am sărutat.