Doliu

E-atata efemeritate-n aer
Si-atata degradare de culori,
E soapta frunzelor a moarte,
E o tristete-n fiecare-amor.

E-atata iubire ne-nteleasa
Si-atata violet crapat pe buze,
E multa cerneala uscata
Si-atatea carti neterminate.

E-atata doliu-n toamna asta
Si-atata ceata lipita de ochi,
E prea mult negru-n toamna asta,
E negru sufletul din noi.


Comentarii

  1. Toamna ta pare mai trista decat iarna...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toamna pare mai trista mai ales spre sfarsitul ei... Si nu e neaparat toamna mea. :)

      Ștergere
    2. E a ta daca tu ai descris-o :)

      Ștergere
    3. Sa zicem ca asta e o parte din toamna mea, caci toamna mea, la modul general, n-ar arata chiar asa... :))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)

Postări populare de pe acest blog

Când visul prinde viaţă

...

Curăţenie la puterea 2015