Atunci cand negrul te cuprinde...



Atunci cand negrul te cuprinde, 
iti sterge toate culorile, toata lumina. Nu mai poti vedea sanse, clipe frumoase, nu mai poti vedea partea buna a vietii.
Atunci cand negrul te cuprinde, 
parca si propria rasuflare te sufoca si te intrebi de ce mai traiesti daca aerul iti lipseste.
Atunci cand negrul te cuprinde,
 cerul iti pare mereu gri, iar pentru tine, soarele nu mai aduce caldura in inima.
Atunci cand negrul te cuprinde, 
ploaia din ochi e mereu cu tine, e rece si parca te pedepseste.
Atunci cand negrul te cuprinde,
 te inchizi in cochilia ta, te izolezi de lume, nu vrei sa o mai privesti, caci simti ca te va rani orice privire.
Atunci cand negrul te cuprinde, 
uiti de tine si cate lucruri frumoase porti in tine.
Atunci cand negrul te cuprinde, 
toate defectele se aduna in fata ochilor tai, iar prietenia, iubirea par prea departe de tine, parca fug de a ta lume.
Atunci cand negrul te cuprinde, 
uiti ca esti un om bun si fara sa vrei, sa simti, te transformi intr-un monstru.
Atunci cand negrul te cuprinde,
nicio sansa nu ai vrea sa-ti mai acorzi, desi stii ca e o prostie.
Atunci cand negrul te cuprinde, 
te intrebi ce ai facut de meriti asta, insa nu te poti minti, stii ca e din cauza ta, ca tu esti problema si ca tot tu o poti rezolva.
Atunci cand negrul te-a cuprins, 
trebuia sa stii sa nu ii dai voie, sa il indepartezi cat mai repede posibil. Cu cat te cuprinde mai mult, cu atat iesi din el mai greu...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când visul prinde viaţă

...

Curăţenie la puterea 2015