Gândurile Sunt Libere

Câteodată, noaptea mă prinde într-o inimaginabilă singurătate... Vântul îmi mângâie haotic părul, iar braţul lui rece îl simt pe spate, la un loc cu un miros de frunze ude, moarte. Şi mai mult ca oricând, realizez că în mine cad tone de gânduri... Simt cum timpul se strecoară precum nisipul printre degete şi îmi aduc aminte că doar el are continuitate permanentă, căci mie îmi aduce şi îmi ia lucruri, şi ştiu că va face acelaşi gest cât voi trăi, probabil pentru a mă obişnui cu efemeritatea; mă va lua de tot, atunci când timpul meu se va termina, şi voi rămâne doar o umbră pierdută sau voi fi precum parfumul care mai pluteşte prin cameră o bună bucată de timp, semn că am fost, că am trăit acolo, şi mi-am dus gândurile în tăcere sau strigând dureros către cer aşteptând un răspuns, măcar unul din zeci sau sute de întrebări...
Oricât încerc să nu mă gândesc prea mult, luându-mi din nou şi din nou cărţi de citit, nimic nu-mi promite uitarea a ceea ce am trăit şi nici întreruperea viselor în care pot să jur că te simt... Aseară, când am lipit ochii, mi-a apărut din nou chipul tău, ca un soi de curent, ca un gând. M-a străbătut prin fiecare loc care mă compune, m-a înconjurat ca o aură. Mi-am privit mâna, cât un clipit timid, şi apoi mi-am îndreptat-o cu mare grijă către tine, având speranţa că eşti real, nu o pulbere ori o fantazie. M-am apropiat mai mult de tine şi ţi-am şoptit câteva cuvinte pe care deja le cunoşti. Apoi, te-am rugat să mai stăm, să ne facem nopţile lungi şi poate chiar să scriem împreună, pentru că gândurile ni se potrivesc şi ne putem gândi la lucruri mai puţin gândite, putem scrie ce simţim, ceea ce ne face negreşit să zâmbim, minunându-ne de similaritatea dintre noi. Mi-e dor de mintea ta... Mi-e dor de inima ta... Dar am sfârşit adormind lângă tine - somn în somn - ascultându-ţi gândurile mierii printre vârfurile degetelor ce-mi scriau pe trup.

Mă întreb: dacă tu eşti în visul meu şi dacă sunt şi eu sunt în al tău, atunci există o parte de realitate? Ce întrebare... Dar ştiu sigur că s-a întâmplat ca gândurile, visele, sentimentele noastre să se fi intersectat în acelaşi timp şi încă se mai intersectează în nopţile reci şi ploioase de vară, doar că acum... printre... iluzii.
Vezi tu, de multe ori gândurile, ca şi visele, ca şi sentimentele, sunt libere şi nu e mereu bine că se întâmplă astfel. Ele fac cum vrea omul doar până la un moment dat, apoi scapă de sub control, zboară dintr-un loc în altul fără să mai fie perceput acel prag diferenţial, decât după un anumit timp...
Da, în mine cad tone de gânduri. Trăiesc cu gândurile mele, cu visele mele, cu sentimentele mele, dar... şi cu ale tale. Deşi au definiţii diferite, se întrepătrund undeva, se leagă. Trăiesc cu acest trio, iar tu ţi-ai lăsat o parte din el, o parte din tine la mine, atât de intensă, scrisă cu cerneală permanentă, cu fiecare popas făcut, prin actul conversaţiei, al trăirilor. Pentru cât timp, nu ştiu, poate pentru o viaţă. Sunt o bibliotecă de gânduri, de momente, de parcă am fost făcută pentru asta. Să deţin oare o capacitate puternică de a mă descurca cu ele, de a le suporta până şi pe cele mai crunte? Probabil...
Gândurile continuă să-mi fugă prin minte şi printre rânduri, dar în aceeaşi cameră - trupul. Sunt precum fantomele care bântuie în acelaşi loc şi în special noaptea, căci noaptea toate gândurile se trezesc mai mult ca niciodată la viaţă. Nici nu mai ştiu cât e alegerea mea şi cât e alegerea lor sau dacă ce scriu se mai leagă, mai are vreun sens... Aş vrea să nu mai gândesc un timp, să iau o pauză de la gânditul prea mult, dar în mintea şi inima mea un lucru e clar: pe tine te voi păstra, nu te voi uita o clipă. Aş vrea ca în singurătatea nopţilor să nu-mi mai ţină luna companie, dar pot eu să o schimb cu tine?! Eşti un gând într-un vis... Eşti un sentiment aprins... Eşti un gând ce pluteşti în mine şi deasupra mea...

Alte gânduri libere zboară şi prin acest tabel, la Psi.