Iubirea, ca un medicament

Când te-am întâlnit, am simţit că o reacţie chimică s-a produs între noi. Ne-am amestecat precum antibioticul cu serul fiziologic, realizând astfel o testare a iubirii. Timpul a trecut şi nu au apărut edeme, eriteme între noi, nici nevroze, iar dacă ar fi apărut lipotimia, nu aş fi considerat-o reacţie adversă, ci una normală, datorită eustresului, datorită iubirii ce arde in noi. Da, eram compatibili, iar din ziua în care te-am întâlnit, reuşeşti să-mi produci tahicardii, mai uşoare sau mai intense, de fiecare dată când te văd, de fiecare dată când mă surprinzi cu ceva inedit.

Ştiu că eşti fascinat de corpul meu şi îl studiezi centimetru cu centimetru, ca la un curs de anatomie, dar nu am nimic împotriva acestei curiozităţi a ta, ba chiar îmi place enorm cum îmi priveşti pielea şi îmi atingi fiecare contur cu indexul şi mediusul, cum îmi cuprinzi încheietura, adăugând şi anularul, exercitând o presiune uşoară asupra arterei mele radiale zâmbindu-mi – exteriorizându-ţi fericirea – căci afli încă o dată că sunt reală, că sunt lângă tine şi că trăiesc, în ciuda chipului meu cuprins uneori de paloare şi a extremităţilor mele cianotice.

Şi fie că sunt în decubit dorsal, ventral, lateral sau în ortostatism, simt cum mi se instalează uşor dispneea şi xerostomia, căci sunt destul de emotivă la atingerile tale profunde şi uit să mai respir. Dar stai liniştit, nu voi îmbrăţişa exitusul. De fapt, nu cred că sunt pregătită pentru asta şi nici nu vreau să mă gândesc asupra acestui subiect, poate pentru că deja m-am gândit prea mult, poate pentru că sunt mult prea verde sau poate că nu îşi are locul acum, printre aceste rânduri cuprinse de iubirea noastră dincolo de inimă, vene, artere şi sânge integral.

Apropos de vene... ale tale sunt superbe! Îmi place enorm ansamblul tău de vene de pe braţe. Câte bifurcaţii extraordinare, proeminente, perfect poziţionate, pentru ca tu să funcţionezi! Să ştii că nici eu nu mă las mai prejos... Şi mie îmi place cel puţin la fel de mult ca ţie să îţi examinez corpul, să îl ating, să îl văd, poate mai mult decât ar face o persoană cu ochi emetropi, căci eu am dezvoltat un viciu de refracţie - miopia. Îmi place să realizez călătorii cu degetele şi buzele pe sternocleidomastoidianul tău, pe întregul tău piept, pe fiecare coastă, pe coloana vertebrală, simţind pe rând cervicalele, toracalele şi lombarele, dar neuitând de inimă. Aş vrea să îi ascult cântul cu stetoscopul biauricular, dar este mult mai romantic cu urechea lipită de pieptul tău fierbinte, simţindu-ţi în acelaşi timp şi expansiunea cutiei toracice.

Iubirea ta pentru mine este ca un medicament şi viceversa. Ne tratăm cu ea, facem terapie cu zâmbete, extragem beneficul din ea. Da, iubirea e ca un medicament. Am testat-o împreună cu tine şi aş vrea să cred că iubirea nu e o boală, sau nu devine o boală atâta timp cât nu-i dăm voie, atâta timp cât ne iubim şi pe noi înşine, atâta timp cât vom şti să nu mai plângem la nesfârşit după o iubire terminată, căci asta nu înseamnă decât să ne tratăm cu medicamente expirate.