Duzina de Cuvinte - Greaţa

Scaunul era nerăbdator să mă primească pe lemnul său - cândva o banală scândură - cu aromă veche extrem de îmbietoare, de la masa plină de cărţi. Mă aşez calm, dar gata să intru într-o nouă aventură, şi în cele din urmă, aleg o carte... Greaţa, de Sartre - un adevărat scenariu existenţialist. Petrec câteva ore bune cu ea şi realizez că mi-a redat şi mie greaţa, o greaţă veche, pe care am întâlnit-o pentru prima dată, undeva în primii mei ani, contemplând viaţa în spatele unei case. Am resimţit-o ca un scurt-circuit al vieţii...

Îmi ridic ochii din carte, căci soarele îmi ucide atenţia cu săgeţile lui ademenitoare, şi tot atunci, sesizez multe scame plutitoare. Frumoasă imagine nesănătoasă... Şi ca de nicăieri, îmi zboară prin minte o zi de vară, în care nu poţi avea nicio scuză să nu ieşi afară, doar în cazuri cu totul şi cu totul excepţionale. Era o zi minunată, perfectă pentru o plimbare în mijlocul naturii, în inima parfumului de flori de câmp combinat cu cel al copacilor tineri şi copacilor seculari, în inima norilor hazlii, pufoşi ca un blat. Şi mă urcam cu o bucurie de nedescris într-un cireş, pe o scară niţel bolnavă, dar care nu m-ar fi supărat dacă mi-ar fi oferit o cazătură, pentru că ştiam că face parte din bucurie. Şi mă gândeam... Să pierzi o astfel de zi îţi lasă cu siguranţă regretul atunci când ziua începe să se stingă, pentru că acesta e un mod de a simţi din plin libertatea.

Dar toate acele imagini frumoase nu puteau dura la nesfârşit... Soarele s-a gândit să îşi mute luciul puternic din ochii mei, deconectându-mă, întorcându-mă în scorbura mea existenţială. După câteva minute, înţeleg sau aşa vreau să cred, că a fost o încercare a naturii de a mă ţine la distanţă de greaţă, de greaţa care ne-o poate aduce atât de uşor percepţia... Dar mi-am promis că voi evada în locuri benefice sufletului, scăldate în energie pozitivă, cât mai curând posibil.

Omul ar trebui să aibă un scop în viaţă. Sau mai multe... Dar cel mai important este să se facă mai întâi pe el însuşi fericit - nefiind nimic egoist în asta - căci astfel, lucrurile se vor aşeza mai simplu. Dar omul de azi îşi consumă viaţa alergând haotic, căutând în exterior ambalaje strident colorate, cu un conţinut prost şi cu o durabilitate scăzută, crezând că asta înseamnă a trăi, crezând că asta alcătuieşte definiţia fericirii, nerealizând că treptat se uită pe sine, se pierde. Şi când încep să apară multe regrete, tristeţea şi poate chiar depresia, abia atunci realizează că lucrurile nu mai sunt în echilibru. Sau poate să nu realizeze suficient de mult, de aceea mulţi oameni nu recunosc că au o problemă - cu toate că este destul de evident - şi tocmai asta îi ţine pe loc... negarea, respingerea.

S-a schimbat omul în mai bine? Dar ce este acela bine? Binele poate fi imprecis, relativ, pentru că binele, analizat în detaliu în anumite situaţii, ar putea ascunde la rădăcini un rău. Eu nu prevăd un viitor în care tot răul, toată suferinţa se vor absoarbe. Nu prevăd, pentru că încă există iresponsabilitate, invidie, atitudine sclifosită, ignoranţă. Ei bine, asta e o parte din greaţa umană sau chiar greaţa definită la modul general. Mă întreb dacă nu cumva aşa va fi mereu... Dar binele, aşa cum îl ştim cu toţii sau aşa cum ar trebui să fie, nu ar putea veni dacă nu ne străduim să-l obţinem, abandonând cu nepăsare orice situaţie critică...

Greaţa încă îmi stă în palme... La câteva zeci de centimetri, pe masă, se află scrumiera albastru-închis, care stă pe post de bibelou. Îmi place şi nu îmi place să o privesc, pentru că îmi reaminteşte de copilăria mea presărată cu întrebări. Ciudată legătură... scrumieră - copilărie - întrebări. Acum nu mai sunt un copil - doar undeva într-un colţ de suflet, căci nu vreau să abandonez acea parte din mine - dar diferenţa dintre atunci si acum, stă în faptul că acum am şi mai multe întrebări, căci mintea nu a încetat să cunoască, şi nu pot şi nici nu vreau să o opresc, chiar dacă nu voi primi toate răspunsurile, chiar dacă voi întâlni greaţa din ce în ce mai des... Închid cartea. Povestea s-a sfârşit? Nu, e doar o aparenţă. Dar sunt pregătită… Mă voi înarma cu antivomitive.

Alte creaţii, pot fi găsite aici