A fi Nemuritor

Dacă un muritor ar afla că din clipa aceasta posedă nemurirea, oare ar schiţa în primă fază un zâmbet nesigur, iar după câteva clipe de conştientizare ar râde în hohote ca un nebun? 

Viaţa lui s-ar schimba aproape complet... Ar şti în primul rând că orice boală i-ar fi inofensivă, ar şti că va întâlni foarte mulţi oameni, ar fi martorul a tot ce se petrece în lume - an de an, secol de secol - iar grija timpului nu o va mai avea - el chiar va deţine tot timpul din lume; de asemeni, nu l-ar mai interesa, probabil, câţi ani are, pentru că oricum ar pierde numărul. Dar ar fi cu adevărat fericit? Muritorul de ieri s-ar declara în sfârşit fericit? Şi să fii singurul nemuritor printre muritori ar fi uşor?

Un nemuritor, poate veţi spune, că nu s-ar mai gândi la moarte, pentru că nu ar mai avea de ce, însă această condamnare la viaţă, nu l-ar face oare mai trist, pentru că moartea va fi pretutindeni în jurul lui? Nu ar putea fugi de oameni... Fiecare om care se va naşte, va fi următorul om care va muri. Ar observa cum oamenii dragi sau oamenii în general s-ar prăpădi; ar fi martorul naşterii, vieţii şi morţii lor. Ar observa mereu şi mereu acest lucru uman şi normal. Nemuritorul poate că se va simţi părăsit, singur şi mai ales va simţi o durere sfâşietoare în inimă dacă ar nutri sentimente pentru unul dintre ei. Cum ar putea un bărbat nemuritor să se îndrăgostească de o femeie muritoare, ştiind că ea va îmbătrâni şi el tot tânăr va rămâne; cum ar putea, când ea va sfârşi, se va stinge într-o zi? S-ar îndrăgosti din nou şi din nou şi va trăi acelaşi lucru? Sau nu ar mai simţi dragostea umană? De fapt, ar mai mişca ceva în el?

Şi cum ar putea păstra acest secret? Lumea nu va bănui că e ceva în neregulă cu el? Sau poate nu-i va păsa, pentru că oricum toţi vor muri, iar el va rămâne şi va duce o viaţă boemă şi îşi va face toate capriciile. Sau poate că lumea nu ar bănui nimic - dacă va avea suficientă grijă - nu va fi reacţionat negativ şi va fi întrebat, cel mai probabil, dacă nu cumva deţine o soluţie, o cremă minune care îl menţine tânăr. Dar nu ar avea ce să le răspundă... ar minţi. Chiar aşa... un nemuritor va trebui să născocească tot felul de minciuni şi mai ales va minţi atunci când va trebui să se facă nevăzut, căci nu va putea trăi foarte mulţi ani pe lângă aceiaşi oameni.

Un nemuritor - pentru că are tot timpul din lume - ar vizita toate ţările, toată planeta. Dar dacă ar vedea tot ce e de văzut, nu s-ar sătura într-o zi să mai trăiască, obosit fiind de timpul veşnic? Ce altceva ar mai fi nou pentru el? Ce altceva ar mai putea face?

Poate că va muri totuşi, odată cu planeta şi va urca probabil în rândul zeilor sau se va afla la graniţa dintre oameni şi zei.

            Cine îşi mai doreşte să fie nemuritor?