Strigat

Cati ochi inchisi mai exista in lume?
Si oare cand se vor deschide?
Sper sa nu fiu singurul om care vede si simte,
Ceata si raceala din ochi, suflet si minte...


       Si vad oameni ce nu stiu omenia, pretuirea, respectul, iubirea.
Ignoranta e fericirea multora, iar printre zambete si vorbe ironice, privesc cu dezgust. E dureros sa te simti respins de propria umanitate. E poate si mai dureros sa vezi, sa realizezi ce se intampla cu adevarat in jur, caci multi inca sunt orbi si dorm linistiti. Dar nu ar trebui sa ne mire, pentru ca nepasarea nu doare, in schimb a-ti pasa doare, e o dovada ca te intereseaza si te trezesti intr-o lupta. A-ti pasa, da, e o lupta uneori!
   O rautacioasa superioritate pluteste in jur, iar vorbele goale frumos imbracate, sunt inradacinate in sufletele si mintile celor slabi. Si toti spun ca spera la un viitor mai bun, dar asteapta mereu ca altii sa il faca - in loc sa inceapa schimbarea acum - sau au impresia ca va pica din cer sau chiar nu face parte din planul lor. Si ce viitor mai bun, cand tocmai acele persoane sus - puse, acele persoane de la care se presupune ca ai ce invata, ca sunt un exemplu pentru toti, iti demostreaza exact inversul, desi spuneau ca spera, ca isi doresc, ca iti sunt alaturi. Aceeasi indiferenta, ipocrizie, aceleasi chipuri acre. Profunda dezamagire... Si te mai intrebi de ce se intampla atatea?!
     Si poate ca niciodata nu va fi roz, nu suntem perfecti, dar am putea face ceva daca am fi mai uniti, sa iesim din mediocritate, din spiritul de turma. Se presupune ca minoritatea se supune majoritatii. Dar in acest context e trist... Avem o majoritate atat de... patologica.
      Mai intai ar trebui sa invatam sa fim oameni, insa am constatat ca a fi om in ziua de azi este un defect. Eu credeam ca suntem de cand ne-am nascut sau poate chiar asa am fost, dar intre timp am pierdut omenia sau am ascuns-o, am uitat-o undeva intr-un colt indepartat de suflet.
     Strigatele nu mai sunt auzite, pentru ca suntem prea surzi sau - mai degraba - nu vrem sa le mai auzim. Orice strigat care nu intereseaza majoritatea e considerat un atentat, eventual se incearca a-ti explica ce gresit gandesti, ca nu ai dreptate. Preferam sa inchidem si ochii si mergem mai departe prin aceeasi mocirla, ne bazam pe noroc si ne mintim si mintim cu zambetul pe buze in continuare.
Si tu mai ramai doar cu strigatul, dar cine il mai aude?!

Comentarii

  1. Anonim27 iunie 2013 la 17:47

    Ai mare dreptate... bravo, Claudia ! :)
    Foarte frumos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Claudia27 iunie 2013 la 17:50

      Multumesc, Denisa! :)
      Insa e trist ca se intampla astfel...

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Te ascult! :)

Postări populare de pe acest blog

Când visul prinde viaţă

Imagine
Ziua de 20 iulie 2014 mi s-a părut ireală. Eu, Alexandra, nu credeam că acel moment chiar se întâmpla şi făceam parte din el împreună cu el, Alexandru şi împreună cu o mulţime de invitaţi foarte apropiaţi nouă: familie, prieteni, colegi. Din dorinţa evenimentelor perfecte , Alexandru şi cu mine am căutat, evident, locul perfect în care să desfăşurăm dragul nostru eveniment, astfel încât toată lumea să fie fericită, nu numai noi doi. În apropiere de Braşov, am descoperit un loc minunat, animat de natură. Asta mi-am dorit mereu: să am nunta într-un cadru natural, să fiu înconjurată de copaci, de flori, de multă verdeaţă şi să fie în plină vară, când ploaia dacă e să fie, începe să-ţi fie dragă, căci nu strică, ba chiar te răcoreşte şi unde mai pui şi faptul că atunci când îţi plouă la nuntă înseamnă belşug. Noi am avut şi soare şi ploaie... Ştiu că mă repet, dar ziua aceea mi s-a părut ireal de frumoasă. Poate că am trăit multă vreme în vise şi cum multe dintr...
Citiți mai multe

...

Imagine
       In urma cu aproape 3 ani, un om mi-a scris pe o bucata de hartie cateva ganduri. Imi dorea sa imi indeplinesc toate visele, sa fiu fericita si iubita de cine ma merita si ca peste ani sa am intemeiata o familie frumoasa. Am gasit acea bucata de hartie intr-o carte de matematica... Culmea, acele ganduri veneau din partea unei persoane care cunostea matematica si informatica. Si ca o paranteza, mereu am apreciat persoanele care cunosc stiintele exacte, caci eu nu am fost niciodata un om al cifrelor – nu a fost de mine - si eram sigura ca astfel de persoane privesc lumea un pic altfel. Ca o ironie a sortii, am realizat la un moment dat, ca am ajuns sa cunosc multe persoane care aveau legatura cu matematica ori informatica. In alta ordine de idei, nu stiu de ce a ales acel om acele ganduri pentru mine. Poate ca sunt cuvinte pe care fiecare om le primeste sau le gandeste la un moment dat. Dar cuvintele “fericita”, “iubita”, “merita” erau cuvintele cheie ale a...
Citiți mai multe

Curăţenie la puterea 2015

Imagine
M-am tot gândit la ce anume mi-ar uşura munca sau viaţa şi ce să facă, cum să arate, cât de repede să se mişte, oricum, să fie ceva care să mă ajute pe mine şi dacă ar putea ajuta şi pe alţii cu atât mai bine. Şi ca să aflu mai uşor, m-am gândit la ce îmi ocupă mult timp. Şi-am găsit: curăţenia. Curăţenia este un lucru foarte important, dar se pare că uneori ne ia zile întregi, mai ales când ai o casă destul de mare şi unde mai pui şi faptul că trebuie să ai grijă de copii şi să mergi şi la serviciu. Da, timpul reprezintă o mare problemă a zilelor noastre... Desigur, unii ar putea spune că dacă aducem, respectiv plătim pe cineva care s-ar ocupa de curăţenie, ar fi ceva minunat, s-ar rezolva problema, dar eu zic că poate nu toată lumea îşi permite şi poate n-ar fi nici rentabil. Dar un robot inteligent construit chiar de tine însuţi, pe care să îl poţi pune la făcut curăţenie oricând, oriunde prin casă doreşti, în timp ce te poţi ocupa de alte treburi, cum sună? Mult mai minuna...
Citiți mai multe