Vis imaginar

      

       Era târziu în noapte. Umbre tăcute se mişcau nebune pe la fereastră. Lumina nu era plasată decât într-un colţ ascuns de cameră. Nu aveam somn.  Mă uitam pe tavan, deşi nu vedeam nimic. Mintea mea era cu totul în altă parte. Şi încet, încet adormisem. Visele sunt preferatele mele*.

*În vis pot să fac ce vreau (uneori), pot să ajung dintr-un loc în altul. Visul e mereu unic, e la fel de colorat şi totuşi ceva îl diferenţiază de viaţa reală. În vis pot avea pe cine vreau eu (sau poate că nu).  Pot să simt la fel de bine orice sentiment.*

      Visez! Visez tot felul de lucruri interesante. În călătoria din timpul nopţii mă găsesc pe tărâmuri şi cunoscute si necunoscute, alteori chiar stranii de cunoscute. Dar ce îmi mai plaac!  E un feeling plăcut ce nu poate fi descris prea uşor. Acestea sunt visele!

     Visul meu de data acesta era la fel de unic, dar nu ca celelalte! Avea culori diferite - nuanţe necunoscute de oameni, avea un peisaj aparte, unul cu o câmpie de verde crud, un verde care rămâne aşa mereu, nu se schimbă niciodată.  Mă trezisem singură în mijlocul unei naturi încântătoare, o natura îmbrăcată în nuanţe stridente, dar plăcute ochiului. Mă plimbam. Încercam să privesc cât mai mult acest peisaj mirific, să mă familiarizez. Simţeam că totul din jurul meu mi-era prieten. Eram sigură că nu mă înşel. Mă aşezasem în iarba atât de catifelata. Nu-mi venea să cred cât era de prietenos locul acela. Îmi aşezasem întregul corp în iarbă, vroiam sa dorm în propriul vis, dar nici bine nu apucasem să fac vreo mişcare căci auzeam paşi fini în iarbă. Deodată simt cum cineva mă cuprinde cu blândeţe. Nu m-am uitat să văd cine e, nu imi era frică să privesc, pur şi simplu nu am vrut să privesc în spate.. însă feelingul era minunat. La un moment dat aud o voce care îmi spune să închid ochii. M-am lăsat ca vrăjită şi i-am închis, iar în acelaşi timp mă gândeam cine ar putea fi. Mă gândeam, dar deodată îmi spune să deschid ochii. Nu-mi venea sa cred că şi în visul acesta poate apărea aceeaşi persoana din majoritatea viselor mele, persoana care o ştiu de atâta timp. Era el, băiatul care joacă un rol important în viata mea, avea rolul de a mă iubi veşnic. Îmi spune că nu mă voi mai trezi din acest vis si că de fapt acest aşa numit vis e adevărata realitate.

    ... mă ia de mâna rece, mă ridic încet şi plecăm departe, iar fiecare pas făcut ne depărta şi mai tare de locul unde mă aflasem acum câteva secunde - locul care îmi era atât de drag. Noi eram doar noi, călători singuratici într-o lume mai mult decât minunată, însă.. necunoscută de nimeni.