A fi altfel..

           Nu mă consider o persoană perfectă, dar mereu m-am autoeducat să fiu un model frumos de OM şi nu am ţinut neapărat ca cei din jurul meu să vadă că sunt o persoană altfel, adică să ies în evidenţă cu acest lucru. Din păcate nu pot descrie în prea multe cuvinte ce însemnă altfel pentru mine, îmi este destul de dificil şi cred că mai mult am să generalizez.

       

De ce spun ''altfel''?

            Oamenii nu vor să vadă decât un singur ''bun/normal'' exemplu în societate. Vor să aibă un model standard atât în ceea ce priveşte idei, concepţii despre lume, acelaşi stil de îmbrăcăminte, acelaşi limbaj etc.. - a-ţi prins ideea. Vor să vadă, să deosebească acel bine de rău, vor să se regăsească în ceva anume. Unde nu li se mai pare ''normal'' încep astfel să categorisească persoane ca fiind lepre ale societăţii, ciudaţi, oameni pe calea pierzaniei. De ce?! Tu te consideri normal, doar că ai anumite concepţii care nu sunt în totalitate compatibile cu marea masă, iar pentru asta ajungi să fii privit cu alţi ochi.

          Noi suntem unici şi avem liberul arbitru, dorim să fim cea ce suntem cu adevărat nu ceea ce vor alţii să fim - adevărat?! Dacă nu ne încadrăm în acel standard asta nu înseamnă că suntem nebuni, iar eu aş tinde să spun (de obicei aşa am observat) că tocmai aceşti ''ciudaţi'' ai societăţii sunt oameni care încearcă să privească, să gândească cu adevărat la problemele pe care le avem. Gândiţi-vă, problemele vin de la noi, iar schimbarea vine.. tot de la noi. Dar din păcate este greu să mişti lumea din loc şi am ajuns să cred că cine va şti să asculte şi să caute în el - foarte bine, cine nu.. asta este, ajutorul cred că este venit din orice colţ, însă refuză să-l primească. Păcat!

            Personal mă deranjează oamenii care nu au nici un pic de raţiune în ei şi nu ştiu să privească cu adevărat feţele problemelor, a vieţii înseşi! Cum spuneam, eu în sinea mea sunt o persoană normală, bineînţeles din punctul meu de vedere, dar oamenii chiar nu merită să ştie cum sunt eu cu adevărat, chiar nu e treaba lor, dacă e să mă raportez la ceea ce am scris mai sus. Degeaba le-aş spune, le-aş arăta cine sunt eu, oricum mă vor privi diferit, voi fi omul ciudat care eventual va trebui eliminat sau vor încearca să mă ''corecteze'' după ''regula obişnuită''... cum spuneam - nu merită vreun efort atunci când chiar nu ai cu cine vorbi, pentru că eterna problemă voi fi tot eu şi nicidecum ei.

Şi nu în ultimul rând.. doresc tuturor oamenilor să le fie bine în propria piele,

  să aibă parte de înţelegere reciprocă,  de o convieţuire armonioasă

şi plină de înţelepciune!