După Punct

Uneori, cuvintele care se nasc şi se rostesc din inimă,

Nu sunt ascultate, înţelese şi simţite cu adevărat de cealaltă inimă,

De parcă s-ar fi pierdut capacitatea senzorială şi cognitivă.

Şi-atunci când târziu afli, se-afişază fundalul trist, apăsător,

Şi-ncepi să ştii că nu mai e nimic de făcut sau întors,

Pentru că va şterge mereu orice sentiment

O radieră a celui ce se află cu regres în afect,

Iar zbuciumul de-l laşi, te va atinge nemilos chiar şi-n mers,

Şi-n noaptea fără de somn, dincolo de ochi şi urechi.

Uneori, punctul e bine să rămâne punct

Când totul a rămas prea rece şi îmbrăcat gros în incertitudinea

Ce-a răscolit gândurile ca-ntr-un dans haotic, cutremurător,

Şi bine-i de ştiut că atunci clipele se pot schimba revelator,

Şi-n suflet poate renaşte liniştea, căci rost mai are doar noua idee

Ce-o adopţi după punct, şi punerea ei în aplicare.