Duzina de cuvinte - Salt

Un zâmbet pictat cu soare se năştea într-o dimineaţă de-un august târziu. Cu tălpile prin iarba plină de picături de rouă ce în fond erau apă, un supliment vital ce realizează o absorbţie bună în organism, păşea în timp ce prin meandrele minţii imagini repovesteau apusul unei copilării... Si vorbea cu razele, cu cerul si cu firul de iarbă, iar vântul îi usca buzele roşiatice ce-au sărutat nopţi şi zile, şi uneori nopţi mai luminoase decât zilele, şi zile mai întunecate decât nopţile.

Astăzi era o zi specială... Fiinţa-i mai făcea un salt, trecea peste somnolenţa ce s-a instalat ca un virus mult prea afectiv, dar steagurile de semnalizare le-a văzut atunci când deasupra ochilor fluturau fără încetare pe aripi de vânt niciodată stinse. Inima, roşie ca un pepene, îi palpita cu bucurie: primise culoarea ce o încânta zilnic cu acea defilare - lumina cu paşi ce inundă fără a face rău. Şi mersul nu-i era în reluare, sufletu-i era un ocean de mare, si dezlipind buzele şoptea vântului: "Uitare e o imagine ce nu-şi mai are sensul acum/ Lumină dragă, eu nu te mai ascund/ În palme eu te port/ Şi-n fiecare buzunar interior." 
Urma perdeaua de frunze nu moarte, ci vii prin colorit, iar rădăcinile vor continua să se se-nalţe fără a fi văzute sau simţite, însă nimic nu era pe dos, totul era cu finalitate surâzândă.

Cu aceleaşi douăsprezece cuvinte s-au jucat la Duzina De Cuvinte şi cei din tabel.