Deschidere

Simţirea în alb-gălbui ce a căpătat clar forme înalte, nu se mai întoarce în crăpăturile, în firimuturile ce le-a primit odată; acum păşeşte tot înainte, completă. Pleoapele cu genele arcuite, da, se lipesc, dar somn nu poartă, nu, ochiul s-a deschis, s-a aprins. Fiinţa-i pe-o coloană a infinitului, iar încrederea şi speranţa există împreună, tot timpul, asemenea unui cuplu bine sudat, necuprinse de vreo pată de imaturitate, căci s-a înţeles raza.

Întregul e completul, esenţialul creşterii, hrănit cu grijă, cu iubire, cu devoţiune, ce trebuie revărsat în lume uşor, dar bine, şi se dă astfel mai departe, căci asta-i viaţa deplină, bucuria ce n-o dai mărunt, scurt, incomplet, şi n-o păstrezi doar pentru tine, căci altfel nu se mai poate defini ca bucurie, şi-apoi... ce dai primeşti la fel.

Sunt gânduri ce trebuie lăsate să se prăbuşească, căci cele ce s-au încurcat ca iţele trebuie doar să le dai drumul, să le tai, să le distrugi, să zboare departe de tine, pentru că oricât ai vrea să le deznozi şi să rămână integre, nu se mai poate. Să te laşi atins de soare, de pe dealul cel mai înalt sau poate de pe malul lacului, şi să laşi clipele noi să-şi facă prezenţa, reprezintă starea de viaţă. Să mergi deschizându-ţi mintea şi sufletul cu claritate si maturitate, aşa cum norii gri deschid după ploaie cerul, cu logică, fără frică, dintr-o parte şi din alta, ajungând la senin, la bine, dar adoptând în viaţa ta starea menţinută, continuă.

Tăcere-ai un glas interior ce se poate vărsa sau nu pe buzele de-un roşu trandafiriu ce-au căpătat culoarea din ce a fost întâi - inima. În tăcere nu te poţi minţi, atunci esti ceea ce eşti, eşti tu cu tine. Cheamă gândurile, aliniază-le, să fie doar ale tale, fără a cădea în iluzie şi în gura lumii ce împrăştie patologic cuvinte fără importanţă şi în necunoştinţă de cauză. De se naşte lacrima, las-o să se prelingă pe obrazul blând, las-o să cadă pe pământ, căci să o laşi în tine, să ai un izvor al plângerii interior, nu se acceptă, nu-i deloc indicat, căci sufletul se rătăceşte. Se numeşte eliberare, deschidere, da!