Mă găseşti în acelaşi decor
Te-am aşteptat crezând că vei veni,
Dar am trăit prea mult şi prea puţin,
Şi mi-e frică, nu ştiu în suflet ce mai pot să ţin.
Palma mea rece, cu dificultate încălzită de soare,
Te-ar atinge cu lumină şi catifelare,
Şi ţi-aş memora cu uşurinţă textura pielii,
Şi mi-aş aminti de ea în solitudine şi întuneric.
Prin razele amurgite ale privirilor îţi vorbesc,
Dar niciodată nu e pe deplin de ajuns, e aproape sec...
Cuvintele se plimbă pe aleea surdă a tăcerii,
Iar speranţele se întipăresc în nedoritele amintiri.
Îmi tremură pielea necuprinsă de amor...
Eu te aştept mereu, mă găseşti în acelaşi decor.
Deschide-mi braţele ce-mi înconjoară trupul strâns,
Oferă-mi imaginea ta limpede şi o clipă de vis.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Te ascult! :)