Un gând către tine

După ore întregi de lectură, mi-am surprins brusc gândul la tine - ca şi cum te-aş fi uitat o eternitate - iar toate cărţile din jurul meu, nu mai prezentau un punct de interes. Priveam fix spre tabloul de pe perete, dar nu analizam tabloul în sine ci îmi imaginam cum orizontul se afişa în faţa mea şi aşteptam să apari. Dar gândurile duc departe...

Îmi imaginam o seară de început de vară. Amândoi ne plimbam printr-o grădină plină de cireşi. Cireşele îmi păreau inimi, iar asta ne-a făcut să ne întrebăm dacă nu cumva ne aflăm pe un tărâm al iubirii. Ne jucam precum doi copii, alergând printre copaci, realizând că nu ne-a părăsit latura copilăroasă... Mă ascundeam de tine şi speram să nu mă prinzi, dar niciodată nu câştigam. Mă prindeai de fiecare dată, iar braţele tale mă cuprindeau ca un cerc şi îmi spuneai că nu mai am voie să ies; astfel, se dădea o adevărată luptă pentru mine, căci evadarea se dovedea dificilă.

Şi tot jucându-ne, timpul trecea, iar soarele începea să îşi cheme apusul. Împreună am cules câteva cireşe şi am pornit către un vârf de deal ca să îl privim cum este înghiţit de un alt deal. Dar mie îmi plăcea să privesc apusul prin ochii tăi căprui strălucitori... Şi ce frumos îţi mângâia chipul... Când ai realizat că te privesc, ţi-ai mutat privirea asupra mea. Voiam să îmi ascund privirea, dar era prea târziu. M-ai prins, iar un fior dulce simţeam cum îmi străbătea trupul. Ne priveam ochi în ochi şi îmi doream să opresc acel moment pentru totdeauna. Apusul să fie etern, tinereţea să fie eternă, iubirea să fie eternă...

 Fără să mai clipesc, te-ai apropiat şi mai mult de mine. Am închis ochii. Mâinile tale îmi cuprindeau fin umerii dezveliţi, apoi ai început să mă săruţi. Pe buze, pe  gât, pe umeri şi invers. Sub atingerea buzelor tale şi sub atingerea mâinilor tale, pielea a început să tremure de emoţie. Când am realizat că a trecut mult timp, am deschis ochii şi din nou am privit ochii tăi. Am constatat că apusul se pierdea, dar nu şi strălucirea din ei.

Deodată, o carte a căzut. Şi prin căderea ei zgomotoasă, gândul s-a oprit. Mi-am luat privirea de la tablou şi îmi părea că am citit o poveste dintr-o altă carte. Ridic cartea, zâmbind că am avut un astfel de gând; un gând frumos, un gând către tine...