Personalitate. Fericire. Optimism si Pesimism

• Despre personalitate

Una dintre cele mai dificile cunoasteri, este cunoasterea autentica a unei persoane. De multe ori, se intampla ca interiorul sa fie unul, iar exteriorul sa il afisam ca fiind altul - nu ca si interiorul; cele doua parti se contrazic. Intrebarea este... pana cand?!

Daca stii cine esti si iti place cine esti, atunci esti in armonie cu tine insuti si ti-ai dat voie sa fii exact ceea ce esti. Este esential a sti cine suntem. Si aici vorbim despre personalitate - mai exact - despre calitatile morale si intelectuale cu care este inzestrata o persoana. Personalitatea cuprinde a sti ce ne place, ce nu ne place, descoperirea talentelor, vocatiei. Ar trebui valorificat ceea ce stim sa facem, pentru ca tot ce stim, face parte din noi si ne definesc. Din pacate, nu toti se cunosc sau daca se cunosc, renunta la propria cale, la propriile visuri, pentru a le indeplini probabil, pe ale altora.

Acceptarea a ceea ce este cu adevarat o persoana sau ceea ce simte ca este, presupune respect fata de sine, renuntarea la mastile sociale, renuntarea la falsitate. Daca o persoana prefera sa fie ceea ce nu este, pentru ca altii vor sa fie intr-un fel anume sau imprejurarile o fac sa devina ceea ce nu este, atunci inseamna ca prefera sa se minta de una singura.

Desigur, exista si episoade in viata in care nu mai stim cine suntem. Plutim intr-o incertitudine existentiala, intr-o ratacire cauzata de o tristete, de un lucru coplesitor sau poate o dezamagire, insa de obicei, toate acestea sunt trecatoare si revenim la starea de normalitate.

Cu toate ca fiecare are propria personalitate, omul este supus procesului schimbarii. Altii aleg sa se schimbe mai mult, altii mai putin. Cum, ce si cand alegem sa facem schimbarile, depinde de fiecare in parte. Dar cel mai important este ca aceste schimbari sa fie prielnice si sanatoase.

• Despre fericire 

Fericirea se presupune a fi o stare de multumire, o satisfactie, o implinire. O stare care poate aparea brusc, ori putin cate putin. Nu cred ca exista om care sa nu fi intalnit fericirea.

Dar ca orice fenomen, lucru si fericirea are un inceput si un sfarsit, apoi inca un inceput si un sfarsit, pentru ca nu putem trai doar pentru o singura data fericirea si nici o singura forma de fericire.

Fiecare este liber sa isi masoare fericirea in ce considera. Ea poate fi o floare, poate fi placerea de a privi cerul si pamantul, poate fi familia, prietenii sau animalele, fericirea poate fi tocmai existenta propriei persoane - esti fericit ca ai primit viata-, etc. Insa este cert - fericirea unuia nu inseamna ca este neaparat aceeasi fericire si a altuia.

Cat de mult sau cat de putin simtim fericirea? Ajungem la gradul cel mai inalt de fericire?

Nu se stie care este gradul cel mai inalt, dar stim ca fiecare isi impune care este pentru el cel mai inalt grad de fericire si stie ce trebuie facut ca sa il poata atinge. Poate reusi sa ajunga acolo sau poate sa nu ajunga. Poate cere prea mult sau poate prea putin din fericire, insa indiferent cat cere, important este sa reuseasca sa o atinga, astfel incat sa se poata declara fericit. 

• Despre optimism si pesimism

Omul nu poate fi mereu pesimist si nici mereu optimist, doar balansam intre cele doua. Atunci cand balanta uneia dintre cele doua se inclina prea mult, atunci se atinge punctul critic. Atat pesimismul cat si optimismul exagerat nu sunt bune.

Optimismul este opusul pesimismului, iar el presupune o viziune pozitiva asupra vietii, insa chiar si o astfel de viziune poate aduce dezamagiri la un moment dat. Dintre cele doua, se presupune ca cel mai grav ar fi pesimismul.

Pesimismul apare atunci cand moralul este scazut, cand privim cu neincredere viata, apare atunci cand intampinam o problema sau un cumul de probleme si tindem sa vedem lucrurile in negru.

In realitate, lucrurile nu sunt in totalitate asa de rele precum par sau nu pot ramane asa pentru totdeauna, pentru ca pot fi rezolvate. Si chiar daca raman, putem sa ne desprindem de ele daca avem suficienta vointa si sa urmam o alta cale care ne este prielnica, pentru ca omul poate alege. Conditia in care se afla fiecare, denota alegerea pe care a facut-o.

Cu cat ramanem mai mult in atitudinea negativista, cu atat mai greu ne desprindem de ea, iar energia este consumata  in loc sa fie alimentata.

          Prin urmare, fiecare om are puterea de a alege, iar din personalitatea acestuia deriva si celelalte stari (fericirea, tristetea, optimismul, pesimismul, etc.). Fiecare poate alege, chiar si personalitatea (nu o urmeaza pe a lui, ci pe a altuia) cu toate ca este posibil sa nu-i aduca vreun beneficiu, dar se poate spune ca a ales, indiferent ce a ales.