Scriitoarea
Cu toate ca nu si-a propus vreodata sa scrie, intr-o zi a simtit ca trebuie sa apuce aceasta cale - a literelor, insa nu mai stie cu siguranta ce anume o facuse sa scrie, de la ce pornise.
Scriitoarea se confrunta cu o situatie mai.. dificila. Oare prin ceea ce scrie reuseste sa transmita ceea ce trebuie? Scriitoarea se intreaba mereu cum percep randurile sale oamenii care o citesc. Este inteleasa? Simt/vad si altii ceea ce simte/vede ea? Mai sunt si alti oameni asemeni ei? Probabil ca exact acesta a si fost motivul pentru care a inceput sa scrie.. sau unul dintre motive.
De ce scrie?!
Poate face asta din cauza ca uneori gandeste exagerat de mult. Poate nu ar vrea sa isi piarda ideile. Sunt momente in care se trezeste cu o furtuna de idei, isi i-a stiloul si le revarsa pe hartie. Cel mai interesant este ca niciodata nu isi propune cand anume sa scrie. Scriitoarea isi lipeste ideile pe hartie doar atunci cand simte, cand este inspirata. Poate ca nici nu este o scriitoare prea buna sau poate este, dar scrie pentru ca asta ii face placere si crede ca ar avea ceva de spus.
Totusi, de ce sa o preocupe scrisul, de ce sa isi stoarca creierii, cand ar fi putut face lucruri ordinare si poate mai.. neinsemnate. Dar poate ca nici scrisul ei nu e cu nimic mai insemnat. Poate ca – de fapt - nu are nimic nou de spus, poate ca tot ce scrie este absurd, nu are nici o valoare si cine ar dori sa o citeasca?! Ar avea cineva, ceva de invatat de la ea? Poate ca da, poate ca nu..
Dar de ce sa nu fi fost un om ca toti ceilalti? Nu i-ar fi fost mai comod sa nu desluseasca, sa nu creeze? Raspunsul la toate aceste intrebari este simplu! Nu poate fi ca toti ceilalti si nici nu doreste sa fie ca toti ceilalti. Ea este deja intr-un anumit fel si isi accepta identitatea. Ea simte ca trebuie sa scrie, pentru ca face parte din ceea ce este si crede ca ar avea ceva de spus. Insa nu intelege, de ce lumea prefera mereu comoditarea si nu vor sa se implice, vor doar sa lase pe altcineva sa faca treaba in locul lor? Posibil ca oamenii sa nu aiba incredere in ei? Ce ii opreste? Scriitoarea considera ca orice este posibil atat timp cat iti doresti cu adevarat, ai vointa, iar fiecare om ar trebui sa inteleaga asta si mai considera ca fiecare om are ceva de spus, chiar daca nu va dori sa scrie. Probabil le este teama..
Despre ce scrie?
Despre viata. De fapt - asta face parte din oameni, asta suntem noi, acesta este traseul nostru, indiferent cum va fi drumul parcurs, indiferent cum va fi finalul. In fond, asta inseamna viata - oameni, sentimente, dorinte, esec, victorie.. toti ne gandim mai mult sau mai putin la existenta. Fiecare fraza, text sau de ce nu – cifra, rostita sau scrisa, totul este izvorat din mintea si sufletul omului, iar omul nu ar putea crea daca nu ar exista si mai apoi daca nu ar gandi. A gandi este foarte important, dar conteaza si cum gandim. Gandurile pot fi de la cele mai inofensive pana la cele mai diabolice. Dar daca nu am fi gandit, lumea nu ar mai fi fost ceea ce este acum, lumea nu ar mai fi evoluat. Desigur, nu este o lume perfecta.. nimic nu e perfect, insa.. ne putem dori sa fim mai buni.
***
Scriitoarea arata ca un om obisnuit, dar nu este in totalitate. Este un om diferit si asa va ramane toata viata. Ea vede mereu ceva in plus intr-o fotografie, ea vede mereu mai mult atunci cand se afla in mijlocul oamenilor sau poate pe un camp, ea simte mereu ceva in plus atunci cand isi savureaza ceaiul, cand priveste pe fereastra, cand asculta o melodie sau cand miroase o floare.
Poate ca uneori e prea realista sau prea visatoare. Poate ca doreste sa isi creeze o lume proprie. Scrie despre lumea de azi, scrie pentru si despre ea, pentru si despre oameni.. pentru viitor. Macar scrisul e nemuritor, caci ea va inceta sa mai fie candva, dar scrisul ei va ramane peste ani si ani. Poate va inspira si alte generatii de oameni, poate unii vor avea ce invata din ceea ce a gandit, poate vor mai fi oameni ce au gandit asemeni ei si se vor regasi si poate va aduce un mic zambet celor ce o vor citi, pentru ca vor sti astfel ca nu sunt SINGURII..
Frumoase ganduri si ambitioase as spune eu, dar as ruga-o pe aceasta scriitoare promitatoare sa incerce momentele subiectului intr-un text mai marisor, dar nu mai lung de 3 pagini A4 intr-o povestire sau intr-o schita, de exemplu, in care dialogul si descrierea/povestirea sa fie prezentate intr-o maniera echilibrata. Mi-as dori ca acest experiment sa fie exploziv si fericit pentru viitorul prozei dvs. Aveti resurse si talent, puneti diapazonul la treaba! Succes!
RăspundețiȘtergere