Visatoarea

Se indreptase catre lac. Rochia vaporoasa de matase alba ii contura fiecare parte a trupului firav, dezvelindu-i discret pieptul, bratele si spatele, iar vantul te facea sa crezi ca o va ridica de la pamant. Par lung, reflexii roscate, piele alba - anemica, maini subtiri, iar unghiile-i vopsite cu rosu pareau insangerate, iar buzele.. evident si ele rosu - violet. Plimbandu-se atat de lent pe langa acel lac, de la departare ai fi putut sa crezi ca era o nimfa. Ea privea din cand in cand lacul cu nuferi galbeni - adora acel peisaj, iar apa parca o ademenea si o cuprinse pe moment o stare de reverie. Se imagina plutind pe bratele nuferilor, iar in urechi auzea sunetul linistii imbinat cu clinchetul apei, purtand-o intr-o calatorie lunga fara sa stie unde va ajunge, unde va fi capatul ei. Dar se trezise brusc, revenise la starea normala si hotarase sa se departeze de lac, intrand, la fel de usor, in iarba inalta. Era desculta, iar fiecare pas ii era atat de lent incat nu sifonase nici un fir de iarba.

Printre firele de iarba se numarau si flori colorate in nuante pale, iar parfumul lor ii patrundea adanc in plamani. Dar supriza - mirosul lor o introdu-se din nou in starea de reverie. Inchise ochii, isi indoi genunchii, se aseza pe pamantul verde si pret de cateva minute si-l imagina pe El venind catre Ea, cu un buchet de flori de camp. Mai apoi, ii lua suvitele imprastiate de vant, i le adunase dupa ureche si ii prinse flori in par, ii cuprinse umerii si o aseza incet pe iarba moale. Ea ii privea chipul peste care se asezasera umbre de fire de iarba, isi intinsese mai apoi mana ca sa il mangaie pe frunte, pe sprancene, obraji, barbie, gat, in timp ce El ii admira zambetul si pielea fina. Isi impreunasera corpurile printr-o imbratisare, iar inimile lor palpitau mai tare ca niciodata...