Claudia's Words

Suntem muritori?! Suntem! Dar putem capata imortalitate prin diferite moduri. Si cea mai intalnita modalitate este fotografia. Si tu ai capatat imortalitate… Am multe fotografii cu tine pe care le voi pastra. Dar ceea ce tu nu stii este ca nu ai capatat imortalitate doar prin intermediul fotografiei. Daca fotografiile s-ar pierde, s-ar distruge sau ar fi uitate, cu timpul?! Ne-am mai sti nemuritori?! Insa tu, esti nemuritor si in sufletul meu. Am o fotografie cu tine si acolo si o voi pastra pentru totdeauna. De fapt, nu, am un album intreg momentan si sper ca am sa strang un album de o viata cu tine. Ma intreb, oare cate fotografii ar incapea intr-un astfel de album?! Cu siguranta, enorm de multe, pentru ca fiecare privire de a mea care va trece peste chipul tau, va inseamna inca o fotografie. Dar fotografiile sunt amintiri, sunt clipe de timp, sunt parti din ceea ce esti, din ceea ce ai realizat. Eu imi doresc ca toate fotografiile cu tine sa fie amintiri frumoase, ca sa le po...

Parfum de bujori si de capsuni se imprastie in camera mea. Imi place combinatia dintre racoritor si dulce, imi place sa savurez, sa traiesc parfumul. Si stau la masa si ma gandesc - poate chiar parfumul o fi de vina… Si ma gandesc asa cum obisnuiesc sa fac de mult. Sunt zile in care ma gandesc la oameni si la problemele lor, sunt zile in care ma gandesc la inumanitate, imoralitate, incercand sa gasesc raspunsuri printre atatea “de ce”-uri. Si sunt zile in care ma gandesc la fericire, dar si la tristete. Cu timpul am descoperit ca fericirea este rara. De ce?! Poate pentru ca ne afundam prea mult in tristete, poate pentru ca uitam sa o mai cream. Iar atunci cand o avem, nu stim cum sa ne bucuram de ea si credem ca e ireala. Dar punandu-mi atatea intrebari, oricum nu pot schimba lumea si oricum nu poate fi mereu bucurie asa cum nu poate fi mereu nici tristete. Apoi, chiar daca o schimb, putin, efortul meu este aproape nul. Schimbarea ar trebui sa vina de la fiecare in parte si doar asa...

" Scrisoare catre Voi Inima cam vrea sa ma paraseasca. Nu pot sa cred ca am ajuns sa spun asta! Abia se chinuie sa ma mai tina in viata. Simt cum negativismul imi ucide mintea. Nu-mi mai pot permite sa visez frumos, sa fiu optimista. Totul este iluzie... Cine sunt eu?! Ce mai conteaza... Oricum voi sfarsi asa cum se sfarseste orice carte. Si cum cartile pot avea un sfarsit trist sau unul fericit, eu am un sfarsit trist. Dar daca totusi vrei sa stii... afla ca sunt un om ranit. Si nu e o rana pe corp - m-as fi bucurat sa fie acolo, pentru ca s-ar cicatriza, s-ar vindeca, dar din pacate, ea se afla acolo unde nimeni nu isi doreste - in suflet. M-am imbolnavit! Da, viata te poate imbolnavi, chiar daca te nasti sanatos. Sentimentele te pot imbolnavi. Ma gandesc ca deja te-ai ingrozit, citind asta, dar sunt un om singur si care tot ce isi mai doreste este sa plece. Si nu pe orice drum, ci pe un drum fara cale de intoarcere, dar sa fie drumul cel bun. Sper... Da, sper.  Daca nu va ...

In fiecare dimineata ea voia, Ca el sa poata sa mai stea. Si nu era nevoie decat de un minut, Cat sa se prinda intr-un sarut. Dar orice ar fi avut de facut, El niciodata nu refuza acel minut. Ar insemna sa treaca peste sarut, Iar ea insemna foarte mult. Iubirea ei il incanta, Iubirea lui o mangaia, Iar iubirea nu va inceta, Pentru ca zori de zi nu vor trece, Fara sarutul cel fin si cel dulce. Si prin fosnetul de buze, Ei isi atingeau sufletele, Iar cu fiecare dimineata, Povestea lor prindea din nou viata. Iubirea lor nu devenea incolor, Pentru ca nu lasau sa se adune nori. Iar cand noaptea se aseza, Si luna incet se inalta, Praf de somn din cer cadea, Pe la gene se-aseza. “Noapte buna” isi luau, Cu imbratisarea se incalzeau, Dar ochii lor nu adormeau usor, Fara sarutul plin de iubirea lor.

" Oamenii de langa mine erau doar ca sa fie. Ce cautau langa mine?! Poate ca nici eu nu stiu, dar nu erau oamenii pe care ii doream in viata mea, oamenii in care sa am incredere, oamenii care sa ma inteleaga. Si daca intre ei existau parti comune, eu eram singurul care nu avea mai nimic in comun cu acestia. Poate trebuie sa mai caut si alti oameni. Sper ca ii voi gasi. " " Unii oameni pretind ca te cunosc daca asculti genul x de muzica, daca porti o anumita imbracaminte sau daca au discutat o singura data cu tine. De ce? Pentru ca exista acea categorie de oameni care considera ca le stiu pe toate. " " Nu e vina nimanui, tu esti singurul vinovat! Trebuia sa iti iei masuri de precautie! " " Poti fi un mort viu. Cum iti dai seama?! Atunci cand simti ca ai ramas gol pe dinauntru. " " Si intelege ca tot ce conteaza este prezentul! Trecutul de aceea este trecut, iar viitorul depinde de prezent. " " Iubirea nu va veni atunci ...

Uneori, ajungi sa scrii despre iubire tocmai pentru ca nu ai parte de ea. Alteori, scrii despre ea ca sa arati asta lumii, sa arati cat de fericit esti ca traiesti acest sentiment. Dar si cei care nu au parte de ea cat si cei care au parte, pot scrie la fel de frumos despre iubire, insa cei care vor citi nu vor sti niciodata daca ce a fost scris s-a si intamplat cu adevarat. Ei savureaza momentul si pleaca mai departe, eventual iti multumesc pentru ca le-ai inseninat ziua, insa in sufletul scriitorului nu stii niciodata ce este cu adevarat...

Printre flori, printre copacii leganati de vantul zglobiu si printre jocul fluturilor multicolori, doi indragostiti se tineau de mana plimbandu-se linistiti prin natura. Rochia ei era purtata pe ritmul vantului in acelasi timp cu parul, iar el ii masura fiecare miscare si o admira. Frumusetea si delicatetea ei ii fura ochii, dar ochii lui nu se oprisera la frumusetea fizica, ci o privea pentru ca ea era acea persoana la care a sperat toata viata si care insemna ernom pentru el. O iubea si ea il iubea, si au descoperit unul la altul multe in comun, iar sentimentele lor cresteau de la o zi la alta. Simteau asta si stiau ca vor locui fiecare in inima celuilalt. Pe neasteptate, el o cuprinse purtand-o pe brate pana la radacina unui copac. Acolo, s-au asezat pe iarba moale, continuand sa se tina de mana. Privind la frunzele acelui copac care parca i-au indemnat spre meditatie, au pornit o discutie. -         Stii, as vrea ca cerul meu sa isi opreasca plansul. Picatur...