Intre Limite

Viata?! O decizie ce apartine a doi oameni, ce presupun a fi parintii tai. Dar decizia la o noua viata poate fi mai mult sau mai putin dorita din partea lor, depinde de caz, insa niciodata aceasta decizie nu iti va apartine tie, viitoarea viata. Nu vei avea niciodata dreptul de a alege. O data ce te-ai nascut nu mai poti schimba asta.

Incepi sa cresti si incepi sa constientizezi. Iti dai seama ca ai un corp, ai o minte. Existi. Observi primele modificari la propria persoana si iti adresezi multe intrebari ce par mult prea ciudate pentru varsta ta atat de frageda si care nu au inca raspunsurile concrete. Si chiar daca le primesti, nu reusesti sa le intelegi prea bine, inca. E totul cam in ceata, e de neinteles. In mare parte, iti petreci timpul printre oameni de varsta ta, te joci, te bucuri de viata, totul pare frumos, nu cunosti grijile, nu cunosti multe alte lucruri, iar oamenii mari iti par niste uriasi si nu iti poti inchipui ca intr-o zi vei deveni si tu la fel ca ei, ba chiar crezi ca ei s-au nascut direct asa, mari, iar tu vei fi mereu un om mic.

Anii trec, devii om in toata firea si ai primit intre timp sau in sfarsit ai inteles raspunsurile la nenumaratele intrebari din copilarie, insa altele tot nu au primit raspunsurile. Unele raspunsuri te-au intristat, altele te-au bucurat. Pentru unii, raspunsurile au inceput sa doara prea mult, pentru altii, raspunsurile sunt minunate. Pentru unii, viata devine un cosmar si ajung sa si-o deteste, pentru altii viata e lapte si miere. Unii au avut sansa sa se nasca intr-o familie care le-a putut asigura o educatie, altii nu au avut aceasta sansa, de parca au fost condamnati, de parca au gresit cu ceva. De ce se intampla astfel?! Pentru ca nimeni nu isi poate alege parintii atunci cand se naste si nu stie in ce mediu v-a trai.

Viata?! O axa pe care o parcurgem si mai bine si mai putin bine, cu ajutor sau fara ajutor. O axa pe care nu o cunoaste nimeni de la bun inceput si nici nu stie nimeni pentru cat timp va fi parcursa. Cum o vei parcurge?! Depinde de alegerile pe care le vei lua, dar depinde intr-o mare masura si cu ce sanse ai pornit de la inceputul vietii, depinde si de oamenii din viata ta, daca te-au sprijinit la timpul potrivit, daca te-au indrumat, depinde si de vointa ta, astfel incat sa ajungi pe drumul cel bun.

Dar in orice clipa, axa se poate intrerupe, te deconecteaza de la viata si isi intra in drepturi moartea. O data ce ai primit viata, primesti si moartea. Vin amandoua la pachet de la inceput, iar fiecare zi care se scurge, te indreapta catre sfarsit. Axa ta nu tinde spre infinit, ci este incadrata intre doua limite... viata - moarte. Moartea nu este interesata de cine esti si ce ai facut in viata. Nu iti masoara faptele bune, nici pe cele rele si nu o intereseaza nici ce varsta ai, daca esti tanar sau batran, daca ti-ai trait sau nu viata. Sfarsitul vine, poate chiar fara a fi pregatit, dar probabil ca niciodata nu esti pregatit cu adevarat pentru sfarsit, pentru ca viata, asa cum o ai, tot nu vrei sa te desparti de ea, te-ai obisnuit cu ea.

Sfarsitul tau vine la fel cum a venit si inceputul tau, fara a te intreba, fara a-ti cere parerea, fara a te pasui. Si daca inceputul ar putea fi evitabil, sfarsitul e inevitabil de fiecare data. Viata este limitata. Singurul lucru care nu ar fi limitat este cunoasterea, insa ce importanta ar mai avea cunoasterea daca tot ce am invatat de-a lungul vietii nu luam cu noi?!