Ultima luptă..
...continuare de aici.
Şi aşteptase mult timp. Treceau ore, zile şi luni.. şi cu toate că timpul pus sub aşteptare îi părea veşnic, a îndurat, a avut o răbdare de fier. Lupta încă se desfăşura în sufletul lui şi îşi dorea să o încheie odată pentru totdeauna. Merita o viaţă mai frumoasă, plină de zâmbetele ei gingaşe care să-i aline şi chiar săi şteargă urmele trecutului demonic. Cu gândul numai la Ea, se încuraja de fiecare dată tot mai mult. Nu dorea să renunţe la ideea de a o vedea vreodată cu toate că distanţa le cam spulberaseră visele.
Deşi totul era extrem de incert şi fără viitor, într-o zi au hotărât că este timpul să încheie lupta. Astăzi... verdictul final.
Toamnă. Octombrie. Ora 14:00 şi o gară plină, gălăgioasă, agitată. Cu o mie de gânduri, călătorii parcă începeau să fiarbă de nerăbdare sub paşii ce îi conduceau către prieteni, familie.
Trenul poposise şi de-abia după 5 minute El şi făcuse curaj să coboare. Căută cu privirea pe cea care o aşteptase atât amar de timp. Un chip diferit faţă de ceilalţi i se păruse cunoscut şi îi atrase atenţia. Era Ea, aşteptând îngândurată şi pierdută pe El. El, cu paşi mici şi timizi, pornise către cea care i-a fost atât de departe şi care a aşteptat-o, chiar dacă ziua de azi avea să îi aducă sfârşitul, adică să o piardă.
Deodată, El se oprise la câţiva metri de Ea privind-o încă odată, până când Ea, la fel de pierdută îl zărise în sfârşit. Privirea pierdută se ştersese ca prin minune şi chipul său schiţase un zâmbet atât de plăcut şi pur sub efectul razelor soarelui tomnatic. El, o privea fix şi îndrăznise cu aceeaşi timiditate să-şi deschidă braţele larg spunându-i indirect că o aşteaptă! Emoţionată, Ea îl îmbrăţişase cu mult dor, iar clipele acelea parcă duraseră enorm de mult, timpul se oprise şi totul în jurul lor se blocase.. tot ce conta erau Ei.
Aceea a fost ziua care i-a marcat existenţa, aceea a fost ziua când a putut în sfârşit să distrugă bariera peste care nu mai putea trece. Ea îi dezgheţase sufletul amorţit. Da, a câştigat lupta! A câştigat-o pe Ea.. pentru eternitate!
Cate o zi ca asta merita asteptata si o viata!
RăspundețiȘtergereMerita! :) De cele mai multe ori nu stim niciodata ce ne rezerva viata.. Si mai ales, nu stim intotdeauna daca am ales drumul cel bun.
RăspundețiȘtergereDa, dar daca am sti totul dinainte, cine ar mai face toate acele lucruri?
RăspundețiȘtergereCred ca nici nu le-am mai putea trai la aceeasi intensitate,daca le-am cunoaste pe toate!
RăspundețiȘtergereEvident!
RăspundețiȘtergereBuna!Te-am nominalizat pentru "So sweet blog award" http://liviamihaelafirinca.wordpress.com/2012/10/11/so-sweet-blog-award/
RăspundețiȘtergereIti doresc o seara frumoasa! :)