Despre prostie

           În cei aproape 21 de ani de viaţă, cred că am întâlnit aproape toate modurile de  manifestare a prostiei umane. Prostia, prostie, dar am vazut prostia chiar şi în modul ei cel mai josnic, ca să spun aşa. Cel mai trist este faptul că unii dintre noi nici măcar nu îşi dau seama de câtă prostie emană în jur şi mai au pe deasupra o bolnavă impresie că sunt cool şi se mândresc cu asta.

            Eu înţeleg, sunt oameni care din păcate aşa au fost crescuţi, convieţuind alături de familii care sunt prost educate şi din păcate după aceeaşi ''reţetă'' trăiesc şi ei la rândul lor. Aceşti oameni foarte greu pot ieşi din acest mediu şi ştim că de cele mai multe ori nu se poate ieşi, pentru că aceştia aşa percep normalul, viaţa lor în asta constă, iar cu toate acestea, s-ar putea ca pe ei să nu-i afecteze. Spun asta pentru că aşa cum am relatat mai sus, aşa au fost crescuţi şi nu îşi dau seama dacă se află într-o dilemă. Pe lângă toate acestea, sunt sigură că se şi simt foarte bine în pielea lor. Unde nu-i gândire prea multă, nici nu au cum să-şi bată capul cu ceva. Pur şi simplu acest lucru nu face parte din ''reţetă''.

            Însă sunt oameni care au avut parte de educaţie, practic tot ce le trebuia, dar acest lucru nu prea se observă. Ce să însemne asta, oare ?! Părerea mea este că familia în care a trăit nu şi-a prea dat interesul şi acesta fusese de mic dădăcit, spunându-i mai mereu că este încă mic şi va avea tot timpul din lume pentru a învăţa sau familia cu toate că a avut acces tot timpul la informaţii, educaţie, dar din păcate nu au investit în acest lucru şi iată că nu doar familiile sărace au aceste probleme, ci şi cele cu situaţie financiară crescută. De unde toate acestea?! .. din prostie! Nu înseamnă astfel, că toţi care au bani sunt mai culţi.

Consider că prostia este urmarea proastei educaţii.