Credea ca cineva va aparea candva si o va intelege, spera asta la nesfarsit, insa se dovedise ca nimeni nu avea habar de ceea ce simte, n imeni nu o intelesese cu adevarat. In zadar aratase celor din jur ca era altfel, ca vede lumea cu alti ochi, ca e diferita - asta nu ii adusese vreun beneficiu. Ba mai rau, era respinsa si asta era dureros de rece pentru ea, iar in fata ei stateau de multe ori usi inchise... Uneori, oamenii se prefaceau ca o accepta de parca i-ar fi facut un bine, dar ea stia ca majoritatea purtau mastile cele mai sclipitoare, iar sub ele se ascundeau cele mai inspaimantatoare chipuri si cele mai hidoase suflete, dovedindu-i-se de atatea ori. Oamenii se comportau frumos un timp cu ea si de obicei aveau un anumit scop. Ea mereu ii ajuta, nu le spusese niciodata nu. Cu toate ca oferea ajutor, nu primea nici macar un simplu multumesc. Ea nu insemna ceva, iar oamenii o uitase si intelesese intr-un tarziu ca oamenii erau reci si nu stiu sa asculte, nu stiu sa apreci...
O carte deschisă la jumătate eşti
RăspundețiȘtergereşi te răsfoieşti
cuvânt cu cuvânt,
te scrii mai departe
pe paginile imaculate,
cânt şi avânt;
pe coperta colorată
în pasteluri fără pată
e chipul tău surâzând
şi are să fie
tânăr mereu, poezie,
oglindă de suflet şi gând.
Un chip poezie
Ștergerei se spunea că este,
dar nu credea o clipă
că pe el se citeşte
atât de uşor,
ca o adiere de frunză de merişor,
versuri din sufletul candid,
ce-nlăturau din alte chipuri
poeziile mute, poeziile chin.
Carmen, mă bucur că te inspir şi iată că şi tu la rândul tău mă inspiri! :) Mulţumesc!