Îţi aminteşti
îţi aminteşti brusc de fericire,
de femei şi mame de pretutindeni,
de flori
şi de draga de ea,
inima.
Îţi aminteşti şi de-o carte deschisă
la jumătate pe noptieră,
ce purta pe coperte o dulce culoare
din acea noapte desăvârşită,
de-o frumuseţe deloc ruginită,
ce-avea-n centru prima dragoste
dincolo de trup,
dincolo de cuvinte,
învăluită-n parfum de chihlimbar
ce mai ştergea dintr-un amar.
O carte deschisă la jumătate eşti
RăspundețiȘtergereşi te răsfoieşti
cuvânt cu cuvânt,
te scrii mai departe
pe paginile imaculate,
cânt şi avânt;
pe coperta colorată
în pasteluri fără pată
e chipul tău surâzând
şi are să fie
tânăr mereu, poezie,
oglindă de suflet şi gând.
Un chip poezie
Ștergerei se spunea că este,
dar nu credea o clipă
că pe el se citeşte
atât de uşor,
ca o adiere de frunză de merişor,
versuri din sufletul candid,
ce-nlăturau din alte chipuri
poeziile mute, poeziile chin.
Carmen, mă bucur că te inspir şi iată că şi tu la rândul tău mă inspiri! :) Mulţumesc!