Scaunul era nerăbdator să mă primească pe lemnul său - cândva o banală scândură - cu aromă veche extrem de îmbietoare, de la masa plină de cărţi. Mă aşez calm, dar gata să intru într-o nouă aventură, şi în cele din urmă, aleg o carte... Greaţa , de Sartre - un adevărat scenariu existenţialist. Petrec câteva ore bune cu ea şi realizez că mi-a redat şi mie greaţa, o greaţă veche, pe care am întâlnit-o pentru prima dată, undeva în primii mei ani, contemplând viaţa în spatele unei case. Am resimţit-o ca un scurt -circuit al vieţii... Îmi ridic ochii din carte, căci soarele îmi ucide atenţia cu săgeţile lui ademenitoare, şi tot atunci, sesizez multe scame plutitoare. Frumoasă imagine nesănătoasă... Şi ca de nicăieri, îmi zboară prin minte o zi de vară, în care nu poţi avea nicio scuză să nu ieşi afară, doar în cazuri cu totul şi...
O carte deschisă la jumătate eşti
RăspundețiȘtergereşi te răsfoieşti
cuvânt cu cuvânt,
te scrii mai departe
pe paginile imaculate,
cânt şi avânt;
pe coperta colorată
în pasteluri fără pată
e chipul tău surâzând
şi are să fie
tânăr mereu, poezie,
oglindă de suflet şi gând.
Un chip poezie
Ștergerei se spunea că este,
dar nu credea o clipă
că pe el se citeşte
atât de uşor,
ca o adiere de frunză de merişor,
versuri din sufletul candid,
ce-nlăturau din alte chipuri
poeziile mute, poeziile chin.
Carmen, mă bucur că te inspir şi iată că şi tu la rândul tău mă inspiri! :) Mulţumesc!