Claudia's Words

Cati ochi inchisi mai exista in lume? Si oare cand se vor deschide? Sper sa nu fiu singurul om care vede si simte, Ceata si raceala din ochi, suflet si minte...        Si vad oameni ce nu stiu omenia, pretuirea, respectul, iubirea. Ignoranta e fericirea multora, iar printre zambete si vorbe ironice, privesc cu dezgust. E dureros sa te simti respins de propria umanitate. E poate si mai dureros sa vezi, sa realizezi ce se intampla cu adevarat in jur, caci multi inca sunt orbi si dorm linistiti. Dar nu ar trebui sa ne mire, pentru ca nepasarea nu doare, in schimb a-ti pasa doare, e o dovada ca te intereseaza si te trezesti intr-o lupta. A-ti pasa, da, e o lupta uneori!    O rautacioasa superioritate pluteste in jur, iar vorbele goale frumos imbracate, sunt inradacinate in sufletele si mintile celor slabi. Si toti spun ca spera la un viitor mai bun, dar asteapta mereu ca altii sa il faca - in loc sa inceapa schimbarea acum -  sau au impre...

" Scrisoare catre Voi Inima cam vrea sa ma paraseasca. Nu pot sa cred ca am ajuns sa spun asta! Abia se chinuie sa ma mai tina in viata. Simt cum negativismul imi ucide mintea. Nu-mi mai pot permite sa visez frumos, sa fiu optimista. Totul este iluzie... Cine sunt eu?! Ce mai conteaza... Oricum voi sfarsi asa cum se sfarseste orice carte. Si cum cartile pot avea un sfarsit trist sau unul fericit, eu am un sfarsit trist. Dar daca totusi vrei sa stii... afla ca sunt un om ranit. Si nu e o rana pe corp - m-as fi bucurat sa fie acolo, pentru ca s-ar cicatriza, s-ar vindeca, dar din pacate, ea se afla acolo unde nimeni nu isi doreste - in suflet. M-am imbolnavit! Da, viata te poate imbolnavi, chiar daca te nasti sanatos. Sentimentele te pot imbolnavi. Ma gandesc ca deja te-ai ingrozit, citind asta, dar sunt un om singur si care tot ce isi mai doreste este sa plece. Si nu pe orice drum, ci pe un drum fara cale de intoarcere, dar sa fie drumul cel bun. Sper... Da, sper.  Daca nu va ...

Viata?! O decizie ce apartine a doi oameni, ce presupun a fi parintii tai. Dar decizia la o noua viata poate fi mai mult sau mai putin dorita din partea lor, depinde de caz, insa niciodata aceasta decizie nu iti va apartine tie, viitoarea viata. Nu vei avea niciodata dreptul de a alege. O data ce te-ai nascut nu mai poti schimba asta. Incepi sa cresti si incepi sa constientizezi. Iti dai seama ca ai un corp, ai o minte. Existi. Observi primele modificari la propria persoana si iti adresezi multe intrebari ce par mult prea ciudate pentru varsta ta atat de frageda si care nu au inca raspunsurile concrete. Si chiar daca le primesti, nu reusesti sa le intelegi prea bine, inca. E totul cam in ceata, e de neinteles. In mare parte, iti petreci timpul printre oameni de varsta ta, te joci, te bucuri de viata, totul pare frumos, nu cunosti grijile, nu cunosti multe alte lucruri, iar oamenii mari iti par niste uriasi si nu iti poti inchipui ca intr-o zi vei deveni si tu la fel ca ei, ba chiar...

Te pierzi prin multime ca intr-un labirint. Desi orasul pare viu, tu ai murit. Esti o moarta vie. Privesti indelung la trecatori - de parca ai cauta pe cineva, dar oricum nu-i prea vezi bine, pentru ca ti se pune o ceata in fata ochilor. Ti-au disparut sentimentele frumoase, te simti secatuita de puteri.. Oamenii nu te observa, pentru ca nu se obosesc sa citeasca chipuri. Si de ce i-ar interesa asta?! Prea insignifiant, nu?! Nimanui nu-i pasa, nu te poate ajuta! Nimeni nu este interesat de privirea ta. Poate ca totusi e mai bine asa... dar daca cineva ar fi interesat, ar vedea privirea unui om incomplet, ar observa niste ochi ce nu mai clipesc si care privesc doar intr-un loc.. un chip umbrit. Nici machiajul te mai ajuta, expresia fetei te tradeaza. Te chinui din cand in cand sa mai schitezi un zambet, dar si acela este, evident fals. Te simti singura printre acei oameni. Altii se bucura de ii aude o strada intreaga, altii se imbratiseaza, altii converseaza si pare ca le place s...

Ce vor fetele de la baieti sau ce vor baietii de la fete. Despre relatiile dintre acestia Nu stiu cat de bine voi analiza acest caz, pentru ca am deja propriile opinii peste care nu voi trece si s-ar putea sa nu fie toata lumea de acord cu mine. Incerc in randurile ce urmeaza sa detaliez aceasta ``enigma``. Pornesc de la ideea ca prin natura noastra, noi oamenii suntem diferiti. Ce vor fetele de la baieti sau ce vor baietii de la fete nu cred ca pot spune cu exactitate. Fiecare isi doreste ceea ce considera ca il face mai fericit. Generalizand, fetele isi doresc un baiat care sa le inteleaga, sa le aprecieze, iubeasca, dar si in cazul baietilor este la fel. Totusi.. nu este destul. Atat intr-o tabara cat si in cealalta, ratiunea le dicteaza, depinde de la caz la caz in ce masura. Totul se diferentiaza prin prisma sentimentelor, al caracterelor, al educatiei. Sunt baieti ce cred ca daca au situatie materiala, mai exact si masina si vila si tot tacamul, pot cuceri orice fata...

      Toamnă şi plouă. Glasurile maşinilor sunt accentuate sub efectul ploii.     Lumea care încotro cu umbrelele deasupra capetelor, compun punctele agitate de pe fundalul gri. Un câine morocănos se aşeză sub o copertină, privind cu speranţă la fiecare trecător după ceva de mâncare. Copacii, se legănau dintr-o parte în alta, asemănându-se cu nişte himere ce parcă încearcau să răpească cu crengile lor, trecătorii.             Printre acei trecători mă număram şi eu.. un om cu multe gânduri care i se accentuaseră parcă şi mai mult sub sunetul şi imaginea ploii. Călcam asfaltul ud cu multă grijă. Îl consideram un pericol pentru picioarele mele. Îmi ţineam umbrela strâns şi îmi continuam drumul către casă.           Privirile ploii nu m-au părăsit nici când am ajuns în casă şi parcă îmi zâmbeau ironic de dincolo de fereastră şoptindu-mi că încă nu m-a putut uda destul. Am zâmbit. M-am aşezat la ...

         In ultimul timp cam tind sa fiu pesimista. Desigur, nu este aceasta starea care ma caraterizeaza. De obicei vreau sa raman optimista chiar si atunci cand descopar probleme grave in jurul meu si imi doresc sa gasesc rezolvarea a tuturor chiar daca uneori stiu foarte bine ca ma apuc de o munca titanica si fara prea multe rezultate, dar totusi ma incumet sa pornesc cu dreptul, pentru ca dupa parerea mea, daca stam si batem pasul pe loc si ne plangem de la orice problema nu rezolvam nimic, deci..          Momentan, sunt cam pesimista! Nu imi doresc asta, pentru ca asa cum am spus nu asta sunt eu si nu ma caracterizeaza. Stiu ca nu va dura foarte mult timp aceasta stare si voi reveni cu picioarele pe pamant, dar momentan, nu am o stare prea pozitiva si demna de urmat. Problema actuala care a inceput IAR sa ma framante este viitorul. Nu sunt genul de persoana care sta cu minta tot timpul la viitor, pentru ca nici nu as mai putea tr...

     Pornisem de la subiectul ''Despre cât de falşi suntem'' şi în urma unor comentarii din cadrul acelui articol, mi-am dat seama că ar exista şi o formă de falsitate forţată, pe care o simţim ca fiind peste peste puterea noastră de gândire şi dacă am accepta-o ne-am dărâma sistemul de valori în care credem. Această formă de falsitate forţată, clar este împotriva voinţei noastre. După părerea mea, dar în acelaşi timp şi din păcate, eu consider că doar anumiţi oameni o percep. Vreau să pun accentul pe faptul că acestă formă de falsitate nu dorim să o adoptăm pentru că aşa ne place, ci condiţiile în care suntem puşi ne fac să o adoptăm de cele mai multe ori.          Să iau un anumit caz...     Punem în centru, condiţiile de muncă la care este supus angajatul; aceste condiţii sunt general valabile pentru orice angajat şi trebuie să observăm cărui tip de om i se potrivesc şi cărui nu.       În viziunea majorităţii sa...

De ce preferăm să fim ceea ce nu suntem ?!  Plăcere machiavelică?!        Unii oamenii vor să pretindă că sunt ceea ce nu sunt. Unora le place falsitatea chiar şi atunci când sunt faţă în faţă cu persoane pe care le întâlnesc poate pentru prima dată şi poate chiar în momentele cele mai importante din viaţă. Ne place să punem o mască numai pentru a ne menţine într-un anume top, a câştiga popularitate, respect sau.. ?! Este adevărat.. mereu a existat o adevărată competiţie, dar competiţia câştig-o pe drept, nu printr-o imagine falsă şi prin tot felul de mijloace incorecte.           Încă nu înţeleg de unde această plăcere a omului de a juca fals, a câştiga pe nedrept.. să fie de vină banul?! În cele mai multe situaţii, cred că da! Dar nu este oare mai bine să fim autentici, să fim pur şi simplu NOI?! Dacă acest lucru ţi-ar fi adus mai multe beneficii?! Ştiu, din păcate societatea ne-a modelat astfel, ne dezintegrăm tot mai m...

           În cei aproape 21 de ani de viaţă, cred că am întâlnit aproape toate modurile de  manifestare a prostiei umane. Prostia, prostie, dar am vazut prostia chiar şi în modul ei cel mai josnic, ca să spun aşa. Cel mai trist este faptul că unii dintre noi nici măcar nu îşi dau seama de câtă prostie emană în jur şi mai au pe deasupra o bolnavă impresie că sunt cool şi se mândresc cu asta.             Eu înţeleg, sunt oameni care din păcate aşa au fost crescuţi, convieţuind alături de familii care sunt prost educate şi din păcate după aceeaşi ''reţetă'' trăiesc şi ei la rândul lor. Aceşti oameni foarte greu pot ieşi din acest mediu şi ştim că de cele mai multe ori nu se poate ieşi, pentru că aceştia aşa percep normalul, viaţa lor în asta constă, iar cu toate acestea, s-ar putea ca pe ei să nu-i afecteze. Spun asta pentru că aşa cum am relatat mai sus, aşa au fost crescuţi şi nu îşi dau seama dacă se află într-o dilemă...

Tendinţa de a ne fi frică îşi are originea încă de la începutul existenţei vieţii.      Cu toţii am experimentat frica în diferite moduri sau în diferitele ei grade. De-a lungul timpului, oamenii au început să se folosească de frică, bineînţeles cu diverse scopuri, fiind o excelentă armă în tehnica manipulării. Frica ne este tovarăş malefic nelipsit în viaţa de zi cu zi, ce ajunge să se instaleze în noi din aproape orice. Ne este frică pe stradă, ne este frică să nu greşim cu ceva la locul de muncă ...ne este frică de Dumnezeu... Şi totuşi, de ce ne este frică?         De-a lungul milioanelor de ani, Natura a recurs la diferite mijloace pentru protejarea vieţii care au avut ca finalitate perpetuarea acesteia sub diferite forme, plante, animale, om. Aceste sisteme de protecţie sunt parte componentă a tuturor formelor de viaţă, fac parte din "pachetul de bază" cu care acestea iau fiinţă.          În cazul omului, ac...

'' Pentru unii vârful este aşa de "aproape" că nu fac mai niciun efort. Alţii se străduiesc şi nu pot. Ceilalţi se luptă cu vântul.'' Viorel Muha  (august 2008)          Cu toţii ştim că viaţa uneori nu este chiar aşa cum ne-am dorit-o. Alţii au mai mult, alţii mai puţin. Când spun că alţii au mai mult, de obicei ne referim la ceea ce este de ordin financiar - asta ca să nu ne mai ascundem după deget. Aşadar, suntem două sau chiar 3 mari categorii de oameni: cei care sunt bogaţi până la foarte bogaţi, cei care sunt modeşti şi cei care sunt săraci, spre foarte săraci încât nu ştiu ce le aduce ziua de mâine. Revenind la citat, cam aşa şi este...         Cei care au o situaţie materială foarte bună, ajung în acel ''vârf'' cât ai clipi, deoarece au prilejul oricând să-şi atingă scopurile. Practic, au acel viitor asigurat chiar de când s-au născut.       Cei care sunt mai modeşti pot să ajungă acolo unde îşi doresc, însă s-ar putea să întâmpine mult...