Claudia's Words

Pe str ă zi e multă, multă lume, Şi zilnic flăcări se aprind, se sting. Paşi, gânduri, sentimente, Devin încet doar amintiri. Pe străzi îmi lipesc urmele, Îţi las parfumul meu în vânt, Ştanţez pe asfalt gândurile Şi-ai să mă găseşti uşor doar iubind. O întrebare îmi sună în gând... Pe străzi dacă te-aş întâlni Fără să-ţi spun vreun cuvânt, M-ai auzi cum te strig din priviri?!

E rece.. din ce in ce mai rece, desi imaginea lui Noiembrie pare spectaculoasa. Frunzele calatoresc prin gradini, pe asfaltul rece si umed de atata bruma. Copacii inca se chinuie sa mai pastreze pe crengile lor agitate ultimile frunze verzi. Cele galbene se tin ca intr-un fir de ata, iar la urmatoarea suflare de vant vor fi luate ca intr-un dans la un loc cu celelalte frunze. Sub pasii apasati ai trecatorilor, frunzele erau sfasiate. Cele mai multe vor muri si se vor descompune... altele sunt mai norocoase. Vor fi culese de mainile gingase ale copiilor si vor fi transformate in mici opere de arta, iar altele vor fi doar imortalizate in fotografii. Desi stiu ca raceala imi va cuprinde intregul trup, indraznesc sa calatoresc prin Noiembrie. Calatorind, observam chipuri si chipuri, dar ceva le lipsea. Ceata groasa parca ascundea oamenii intr-un loc misterios.. ii ducea intr-o lume gri si fara de suflet.. nu aveau un drum tinta. Chipurile lor erau sterse si nu schitau nici un zambe...

                Cu toţii ne ferim de singurătate. Suntem într-o continuă căutare de acel/acei cineva cu care să ne petrecem timpul liber sau de ce nu, întreaga viaţă. Dorim să ne fie alături persoanele dragi, dorim ca mereu să vorbim cu cineva, căci parcă e straniu să fii doar tu şi cu tine, iar o viaţă de convorbire doar cu tine, probabil te-ar plictisi sau deprima la un moment dat.           Dorim să comunicăm, pentru a ne îmbunătăţi cunoştinţele, dorim să ne informăm unul de la celălalt, dorim să aflăm cum ne putem înbunătăţi nivelul de trai, dorim familie.. dorim acel ceva care să ne facă să spunem că nu suntem singuri.           Desigur, putem trăi singuri, doar dacă ne mutăm departe de lumea urbană, în pustietate, iar asta ar înseamna să renunţăm la multe obiceiuri, dar mă gândesc că nu ştiu cât de mult am rezista fără ele. Pustietatea poate că este totuşi un loc minunat, asta doa...

      Toamnă şi plouă. Glasurile maşinilor sunt accentuate sub efectul ploii.     Lumea care încotro cu umbrelele deasupra capetelor, compun punctele agitate de pe fundalul gri. Un câine morocănos se aşeză sub o copertină, privind cu speranţă la fiecare trecător după ceva de mâncare. Copacii, se legănau dintr-o parte în alta, asemănându-se cu nişte himere ce parcă încearcau să răpească cu crengile lor, trecătorii.             Printre acei trecători mă număram şi eu.. un om cu multe gânduri care i se accentuaseră parcă şi mai mult sub sunetul şi imaginea ploii. Călcam asfaltul ud cu multă grijă. Îl consideram un pericol pentru picioarele mele. Îmi ţineam umbrela strâns şi îmi continuam drumul către casă.           Privirile ploii nu m-au părăsit nici când am ajuns în casă şi parcă îmi zâmbeau ironic de dincolo de fereastră şoptindu-mi că încă nu m-a putut uda destul. Am zâmbit. M-am aşezat la ...

           În cei aproape 21 de ani de viaţă, cred că am întâlnit aproape toate modurile de  manifestare a prostiei umane. Prostia, prostie, dar am vazut prostia chiar şi în modul ei cel mai josnic, ca să spun aşa. Cel mai trist este faptul că unii dintre noi nici măcar nu îşi dau seama de câtă prostie emană în jur şi mai au pe deasupra o bolnavă impresie că sunt cool şi se mândresc cu asta.             Eu înţeleg, sunt oameni care din păcate aşa au fost crescuţi, convieţuind alături de familii care sunt prost educate şi din păcate după aceeaşi ''reţetă'' trăiesc şi ei la rândul lor. Aceşti oameni foarte greu pot ieşi din acest mediu şi ştim că de cele mai multe ori nu se poate ieşi, pentru că aceştia aşa percep normalul, viaţa lor în asta constă, iar cu toate acestea, s-ar putea ca pe ei să nu-i afecteze. Spun asta pentru că aşa cum am relatat mai sus, aşa au fost crescuţi şi nu îşi dau seama dacă se află într-o dilemă...

Motto :  O minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr  - Goebbels      Iată dovada că oamenii sunt tentaţi să creadă cam orice informaţie şi mai ales dacă o aud de peste tot, repetată şi tot repetată. Cel mai trist e că nu se străduiesc să facă nimic în sensul de a o proba.. mai în detaliu.    Să vin aşadar şi cu un exemplu - deşi am mai multe în minte şi am să încerc să mă rezum doar la o singură problemă foarte des întâlnită în societatea noastră.       Ceea ce pe mine m-a făcut să scriu despre asta este faptul că în ultimul timp, dar nu doar în ultimul timp, ci dacă observaţi mai bine, chiar de la un an la altul se mai scoate câte o epidemie. Ce mă deranjează este faptul că prea se pune presiune pe anumite cazuri iar oamenii cred foarte uşor, pentru că majoritatea sunt absolut siguri că informaţiile care le aud de peste tot (tv, radio, vecini) le oferă adevărul. Urmarea?  Intră toată lumea în panică şi încearcă să acţio...

           Nu mă consider o persoană perfectă, dar mereu m-am autoeducat să fiu un model frumos de OM şi nu am ţinut neapărat ca cei din jurul meu să vadă că sunt o persoană altfel, adică să ies în evidenţă cu acest lucru. Din păcate nu pot descrie în prea multe cuvinte ce însemnă altfel pentru mine, îmi este destul de dificil şi cred că mai mult am să generalizez.         De ce spun ''altfel''?             Oamenii nu vor să vadă decât un singur ''bun/normal'' exemplu în societate. Vor să aibă un model standard atât în ceea ce priveşte idei, concepţii despre lume, acelaşi stil de îmbrăcăminte, acelaşi limbaj etc.. - a-ţi prins ideea. Vor să vadă, să deosebească acel bine de rău, vor să se regăsească în ceva anume. Unde nu li se mai pare ''normal'' încep astfel să categorisească persoane ca fiind lepre ale societăţii, ciudaţi, oameni pe calea pierzaniei. De ce?! Tu te consideri normal, doar că a...

'' Pentru unii vârful este aşa de "aproape" că nu fac mai niciun efort. Alţii se străduiesc şi nu pot. Ceilalţi se luptă cu vântul.'' Viorel Muha  (august 2008)          Cu toţii ştim că viaţa uneori nu este chiar aşa cum ne-am dorit-o. Alţii au mai mult, alţii mai puţin. Când spun că alţii au mai mult, de obicei ne referim la ceea ce este de ordin financiar - asta ca să nu ne mai ascundem după deget. Aşadar, suntem două sau chiar 3 mari categorii de oameni: cei care sunt bogaţi până la foarte bogaţi, cei care sunt modeşti şi cei care sunt săraci, spre foarte săraci încât nu ştiu ce le aduce ziua de mâine. Revenind la citat, cam aşa şi este...         Cei care au o situaţie materială foarte bună, ajung în acel ''vârf'' cât ai clipi, deoarece au prilejul oricând să-şi atingă scopurile. Practic, au acel viitor asigurat chiar de când s-au născut.       Cei care sunt mai modeşti pot să ajungă acolo unde îşi doresc, însă s-ar putea să întâmpine mult...

      Datorită Liviei  am descoperit Photoscape-ul  (program de editare fotografii). Mi-se pare un program minunat şi nu ai nevoie decât de ceva imaginaţie şi garantat vor ieşi fotografii reuşite. Pentru că acest program ma cucerit, mi-am permis să mă ''joc'' pe îndelete. Iată REZULTATUL meu de începător. Palatul Culturii, Iaşi - 2011 Hotel Traian, Piaţa Unirii, Iaşi - 2012 Porumbeii din Piaţa Unirii, Iaşi - 2012 Gerberă ofilită