Claudia's Words

Suntem în 28, sfârşit de ianuarie, şi s-a lipit frigul de mâinile mele, dar nu îmi pasă, îţi scriu din nou, printre sorbiri de cafea dulce-amăruie, pentru că simt cum timpul mă apropie de tine. Îţi scriu pe o foaie mare - ca să fiu sigură că încape tot ce vreau să îţi spun - creionând gândurile pe fiecare rând, încercând să mai deschid încă o dată cartea inimii mele - tărâmul cu sentimente născute uşor la întâlnirea literelor tale. Îţi scriu cu litere bucuroase, netremurate - în ciuda frigului - de zici să sunt pictate, ascunzând clipe deblocate în tăcere, ce doar tu poţi să le înţelegi. Îţi scriu, impregnând în foaie îndrăgostitele atingeri şi privirea mea dătătoare de soare. Îţi scriu, aşa cum ştii deja, parcurgând toată fiinţa mea, scoţând fiecare sentiment din piele, din gene, din răsuflare. Constat că îmi eşti continuu şi constant, iar gândurile mele către tine nu au viaţă scurtă, nu le-am oprit, ca mai apoi să mă gândesc dacă să le repornesc sau să le şterg. Îţi simt buzele,...

Îţi privesc chipul a nu ştiu câta oară şi redescopăr liniile lui, analizând fiecare detaliu aşa cum obişnuieşte ochiul meu de pictor. Dar mă trezesc ca dintr-un vis şi afară observ că e toamnă, e iar octombrie.  Toamna îmi va aduce mereu aminte de tine... Te-ai desprins din tristeţea ei, din melancolia ei, din cântecul ei agonic. Dar toamna are şi părţile ei calde... iar mie mi-ai adus zâmbete, trăiri adevărate. Îmi amintesc şi acum şi îmi voi aminti mereu cum în acea toamnă, mintea mea, inima mea se îndrepta către tine. Nu am putut evita ceea ce am simţit  şi nu am crezut că totul avea să se întâmple relativ repede.  Nu a fost nevoie să faci ceva special şi nici eu nu am făcut ceva special. Probabil am reuşit să văd mai mult, să te înţeleg mai bine, dar totul era pur. Te-am plăcut pentru ceea ce erai, pentru că erai mai aproape de ceea ce eram. Speram să nu mă amăgesc... P entru prima dată am întâlnit un alt sentiment şi am constatat că era cel pe care nu am crezu...

              Ceva exista.. clar exista! Este prea evident! Totul este real, nu ma indoiesc nici o clipa! Incarcata de mii si mii de sentimente ce roiesc in jurul meu cu atata putere, cum as putea oare sa le evit?! Sunt prea frumoase, cele mai frumoase trairi! Si le accept! Vreau sa cred ca timpul acesta nu va fi fara rost! Nu are cum! Nu ii dau voie!               Mi-ai spus ca daca viata intreaga ar fi o ciocolata, mi-ai da o firimitura in plus care sa imi ramana in coltul buzelor! Mi-ai spus ca fiecare zambet de-al meu te face fericit si ca straluceste mai puternic decat o raza de soare.. mi-ai spus atatea si sper ca vor mai fi multe cuvinte rostite special pentru mine! Si daa.. chiar am zambit din inima auzindu-le! M-am bucurat enorm la auzul acelor cuvinte.. le simt.. le traiesc.. le aud si noaptea in vis.. le inteleg! Si odata rostite acele cuvinte, cu siguranta ele reprezinta ceva.. ceva puternic, o leg...