Scaunul era nerăbdator să mă primească pe lemnul său - cândva o banală scândură - cu aromă veche extrem de îmbietoare, de la masa plină de cărţi. Mă aşez calm, dar gata să intru într-o nouă aventură, şi în cele din urmă, aleg o carte... Greaţa , de Sartre - un adevărat scenariu existenţialist. Petrec câteva ore bune cu ea şi realizez că mi-a redat şi mie greaţa, o greaţă veche, pe care am întâlnit-o pentru prima dată, undeva în primii mei ani, contemplând viaţa în spatele unei case. Am resimţit-o ca un scurt -circuit al vieţii... Îmi ridic ochii din carte, căci soarele îmi ucide atenţia cu săgeţile lui ademenitoare, şi tot atunci, sesizez multe scame plutitoare. Frumoasă imagine nesănătoasă... Şi ca de nicăieri, îmi zboară prin minte o zi de vară, în care nu poţi avea nicio scuză să nu ieşi afară, doar în cazuri cu totul şi...
Stare de spirit cu soare, cu primăvară, cu dragoste și cu frumos! :)
RăspundețiȘtergereExaaact! :) Cu tot ce-i de dorit şi de trăit!
Ștergere"nu te mai simţi puţin"
RăspundețiȘtergerefiindcă te pierzi,
simte albastru, alb, roşu, pelin,
simte cum crezi
că eşti, că devii
că suntem... suntem vii. :)
Suntem vii
Ștergereşi o ştim bine,
şi-n viaţă
trebuie să ţinem minte:
nu te întrece cu nimeni,
compară-te cu tine însuţi
şi mergi mai departe, suflet!
Ei, aici a ieşit altceva! :)