Claudia's Words

Salut , SuperBlog ! După cum bine ştii, nu ne cunoaştem decât din toamna aceasta, deci nu sunt unul dintre acei participanţi cu vechime în competiţia ta. Te-am zărit pentru prima dată cam în urmă cu 2 ani, pe diferite bloguri ale participanţilor tăi, dar nu te-am băgat în seamă, pentru că nu eram suficient de curioasă ca să aflu mai multe despre tine şi poate că nu eram nici pregătită. Dar în vara aceasta, la sugestia unui participant, m-am gândit serios dacă nu cumva este timpul să intru şi eu în dansul tău. Este adevărat, nu ştiam dacă mă voi descurca cu probele enunţate, nefăcând asta niciodată, dar mi-am zis că pentru a şti de ce sunt în stare, trebuie doar să încerc. Aşa că te apreciez pentru că stimulezi creativitatea prin probele care de fapt sunt nişte teme de viaţă, despre care nu cred că aş fi scris din propria iniţiativă, cel puţin nu despre unele. Şi iată-mă acum, ajunsă la ultima ta probă. Am participat la toate probele tale, neîntârziind la nici una, pentru că odată c...

Nu, nu este loc de vreo amânare când vine vorba despre transmiterea unui mesaj de interes public. Aşadar, nu voi încerca să fac nicio introducere lungă, voi fi cât se poate de directă. Şoferule, îţi transmit tare şi răspicat: Don't text and drive! Un mesaj cum nu se putea mai simplu de atât spus, lansat de către cei de la Toyota . A venit timpul să înţelegi acum şi pentru totdeauna că sms-urile, email-urile, vorbitul la telefonul mobil nu se fac în timp ce conduci. Mai poţi aşteapta câteva minute. Serios, chiar mai poţi aştepta, şoferule! Telefonul tău nu pleacă nicăieri, te asigur de asta, aşa că termină de condus cu bine şi abia apoi poţi să trimiţi mesaje câte vrei dacă îţi pasă de viaţa ta, dar şi a celor din jurul tău. De asemenea, trebuie să înţeleagă şi cei care ştiu că eşti în trafic că nu poţi răspunde în asemenea condiţii. Dar dacă este vreo urgenţă, opreşte maşina şi aşa poţi vorbi liniştit. Ideal ar fi ca telefonul mobil să fie setat pe modul silent, deoarece chi...

Cred că orice femeie începe să fie curioasă în legătură cu frumuseţea corporală încă din fragedă copilărie, începând cu cele mai la îndemână şi nelipsite produse cosmetice: rujul şi... lacul de unghii . Evident, ale mamei, folosite pe ascuns, pentru că se ştie bine că sunt interzise la vârsta aceea. Iar ceea ce-i interzis devine interesant şi neapărat de explorat... Pentru mine, lacul de unghii şi implicit unghiile mari sunt nelipsite. În timpul şcolii generale, toate acestea erau interzise, aşa că abia în liceu am putut experimenta pe îndelete. Acum nu concept să nu am unghii lungi şi lac pentru că mi se dă sentimentul că-mi lipseşte ceva, dar cred că aici a intervenit doar dezobişnuinţa. Nu am un secret anume, doar ceva dexteritate, căci manichiura mi-o realizez singură şi cât mai clasic, alegând de cele mai multe ori varietăţi de roşu (a se observa în poza alăturată) pentru că roşul este una dintre culorile potrivite pielii mele albe şi pentru că este în concordanţă cu felul me...

Komunomo mi-a adus aminte inevitabil despre psihologie, una dintre pasiunile care mă preocupă zilnic. Probabil că acest articol va arăta, cel puţin în prima parte, ca o lecţie de psihologie, dar voi scrie evident, din perspectiva proprie. Am ales să ating în special subiectul despre frică , pentru că o consider cea mai gravă dintre emoţiile primare. Desigur, frica , precum şi celelalte emoţii primare au gradul lor de complexitate, pot duce către extreme, iar extremele nu sunt bune atunci când sunt atinse. Când ne sunt date astfel de emoţii, ele au rolul nu de a destabiliza organismul, chiar dacă aşa par în faza incipientă, ci de a-l regla, de a trece peste o situaţie nu tocmai pozitivă, însă reglarea aceasta de noi depinde dacă o facem şi când o facem. Partea pozitivă a fricii (raţională) poate desemna un avertisment. Când ceva nu este în regulă în exteriorul nostru, frica îndeamnă la luarea atitudinii potrivite pentru a scăpa cu viaţă sau pentru a ieşi învingător, pentru a...

Într-o zi, promoterul şugubăţ S-a gândit să îşi aducă un băţ,   Cu el avea să pună interzis la tava plină   Clientului ce nu trecea testul cu brânză . Şi cine nu trecea testul era cam trist... Mulţi nu mai încercau, se declarau învinşi, Şi toată brânza prin băţul lui trecea, Vesel, parte cu parte o înfuleca, De ziceai că-i frigărui, Mai ceva ca cel de pui. Şi zilnic dădea să măsoare Pofta cu adevărat cea mare. Eşti curios cum citeşte apetitul? Uite-aşa face promoterul! Îţi dă frumos brânza pe la nas Să vadă cât de mult eşti atras. Aşa ştie bine, are o siguranţă, Că are un veritabil fan în faţă. Iar dacă nu eşti fan brânză , Poate că ai sau nu o scuză, Dar dacă vrei să devii, Convinge-l pe promoter, tu ştii... Dar nu uita că-i şi mare şugubăţ, Hai, încearcă, du-te şi-l ia de braţ, Trebuie să ştii să-i faci pe plac, Să treci dacă-i nevoie chiar şi la atac Dacă vrei brânză să primeşti Nu doar să stai să salivezi. ...

Astăzi se constată clar, nu mai este ca odinioară Când părul de pe corp era lăsat în voie să crească. Adevărat, nu era considerat o problemă majoră, Dar lumea pas cu pas a evoluat, Cam totul s-a transformat. Dacă în trecut la epilat femeia nici nu se gândea, Înseamnă că deloc nu o stânjenea, Însă acum, bine ştie femeia modernă Că epilatul dacă nu se face e o catastrofă. Chiar şi bărbatul modern acum se vrea Fără de păr pe piept sau pe picior – e chiar aşa, Mai ales când eşti atlet, fotbalist, Fotomodel sau culturist. Părul începe să fie o corvoadă Mai ales când timpul te presează, Şi săptămânal cere atenţie specială, Nu poţi să-l tratezi cu indiferenţă. Dar acum există o altă soluţie, Un aparat de ultimă generaţie, Menit să aducă zâmbete albe Pielii ce nu-şi doreşte pilozitate. Există o lumină intens pulsată (IPL) Ce se vrea a fi perfectă, Şi când pe corp se-aşază ritmat, E semn că părul va fi anihilat. Adică vei spune ...

Este adevărat că în ziua de astăzi toţi depindem, într-un mai mic sau mai mare procent de internet. Fără el n-am putea scuti timp şi ne-ar fi mai greu să ţinem legătura cu rudele sau prietenii ce nu se află tocmai aproape ca distanţă. Şi odată cu internetul s-au născut şi comunităţile virtuale. Nevoia omului de socializa online, de a cunoaşte, a crescut foarte mult în ultimii ani. Comunităţile virtuale au fost create pentru a uni oameni, fie că sunt sau nu din acelaşi judeţ/ţară şi care au măcar un lucru în comun. Cred că rolul acestor comunităţi este de a ajuta, de a te distra, de a te găsi şi a găsi mai uşor oameni care împart aceleaşi viziuni, pasiuni, interese cu tine, de a evolua pe domeniul ales, de a forma un tot care să funcţioneze activ şi care să se păstreze. Dar câte dintre comunităţile existente sunt cu adevărat comunităţi ? Pentru a exista o comunitate, consider că trebuie să existe nişte principii bine stabilite, reale, aplicate de către toţi membrii ei. Oame...