Duzina de cuvinte - Cugetări

Omul se iniţiază treptat în viaţă, cu ajutor atât de la propria persoană cât şi de la semenii lui. De preferat este să nu fie nevoie de un arbitru din exterior, dar implicarea, pedagogia acestuia este uneori necesară, poate să calmeze spiritele surescitate, readucându-le cu succes în pragul omenesc.

Viaţa este o călătorie, iar oamenii călătoresc, se îndreaptă către ceea ce şi-au propus încă de mici, şi prin fiecare pas făcut, denotă faptul că sunt proprii lor arhitecţi atât timp cât se ascultă, atât timp cât nu privesc către umbrele confuziei, greutăţii sau cele ale lenei, lene care odată activată şi menţinută pe termen lung, dăunează purtătorului şi poate chiar şi celor din jurul lui.

Poţi da arvună peste tot, numai nu şi în iubire, şi de asemenea, nu pune rămăşag cu aceasta, de fapt, cu nimic. Iubirea nu se cumpără, ea trebuie să existe frumos pe arcada vieţii, iar cine se amăgeşte în sentimente, decade, îşi construieşte propria închisoare, şi până nu distruge prima gratie, nu-şi poate acorda ajutorul, nu poate simţi, trăi adevărat. Dar ea, iubirea, dacă e uneori în stare latentă, nu înseamnă că a dispărut, e complet absentă. Iubirea recunoaşte-o şi împarte-o sub diferite forme...

P.S.: Vuia duzina mea de ieri, şi iat-o acum, la ceas de seară concretizată şi poate mai puţin reuşită...

Alte duzini se găsesc in tabel la Cartim.