Pas cu Pas

Sub cerul înnoptat mai des se-aşează

Cu speranţă şi încredere idealuri, visuri,

Ce vorbesc interior şi aparent tac la suprafaţă

Căci puse-n aplicare se vor, sunt ale vieţii pulsuri.

Timpul trece şi fiinţa conştientizează, bine ştie,

Şansa, pasul trebuie să le atingă zilnic,

Iar dansul lor de se mai încurcă nu-i prăbuşire,

El se face în continuare fără icnet.

Îmbrăţişarea continuă şi cu căldură a visului

Va face să se deschidă concentrat, treptat, încet şi sigur

Şi nu palid, crispat sau pierdut în uscăciunea vântului,

Ci ca o floare răsărită somptuos, necunoscând vreun tremur.