Sub Vălul Transparent

Imagini noi defilau prin faţa ochilor invadaţi de dor,
Şi toate treceau mai departe, se lipeau de trupul doritor.
Mâinile se-mpleteau, căutau cu grijă acel sonor,
Din pieptul ei palid, neatins, dar însetat de amor.

Frumuseţea nu se putea descompune ca o frunză de toamnă,
Şi el îi desena întruna cercuri, mişcări de o fineţe rară,
Şi-i dăruia nenumărate priviri şi sărutări calde de vară,
Şi era acoperită bucăţică cu bucăţică de o emoţie unică.

Sub vălul transparent, în acel mister, simţeau, tăceau,
Cuvintele din minte pe parcurs se împlineau,
Pentru că braţele lor soare purtau şi răspundeau
Oricărui vis, oricărei chemări din noianul de dorinţe,
Şi alte amintiri se mai scriau pe foi, liniştite.