Deşteptare
Şi nu schimbăm
nimic, ne place să uităm,
Mai trece o zi
şi nu mai sperăm,
Şi încă un
strat de praf se depune,
Peste minte şi
suflet, peste lume.
Credem orice,
chiar şi-un teanc de minciuni,
Ne pierdem pe
drum, ani, zile sau luni,
Căutăm vinovaţi după ce distrugem
tot ce-am avut,
Mergem mai
departe, dar nu ştim pe ce drum.
Trăim în
nepăsare, cu gânduri barbare,
Rătăcim o
viaţă şi-ajungem la disperare,
Dar uităm că timpul
pentru om se scurge, n-aşteaptă,
E trist dacă
sfârşitul vieţii ne deşteaptă.
Gasesc aici REALITATEA in cuvinte... ai dreptate, Claudia...
RăspundețiȘtergereDoar cand simtim ca totul e pe sfarsite incepem si noi sa luptam, dar uneori parca e prea tarziu...
O poezie frumoasa ! :)
O zi dulce!
Da, de obicei asa se intampla... in loc sa ne fi trezit la timp. Si apoi, constatam ca apar regretele. Acum, cred ca depinde si cat de tarziu este... daca inca mai avem timp sa schimbam ceva.
ȘtergereMultumesc frumos, Denisa!
O zi dulce si tie! :)
Asa cum spune Denisa, de multe ori al 13-lea ceas este cel care ii determina pe oameni sa actioneze. Realitatea e in fata tuturor, fie ca ei o acopera cu minciuni sau o imbratiseaza cu patos. Problema e ca nu sunt niciodata pe deplin constienti, nici macar in clipa in care cred ca stiu toate datele problemei. Si atunci vine palma grea...
RăspundețiȘtergereAsa e, Tibi!
ȘtergereCred ca palma aia grea... ar trebui sa ii trezeasca. Unii se trezesc, dar unii nu si mai primesc o palma si tot asa. As vrea sa imi explic de ce nu sunt pe deplin constienti... dar nu stiu daca am si gasit raspunsul bun. Sa fie oare lipsa motivatiei?! Si chiar daca e vorba despre asta... de ce nu am gasi-o?
Probabil ca lipsa motivatiei... dar fiecare o gaseste in felul lui...
Ștergere