Poate fi...
In noapte, gandurile nu pot fi inlaturate, nu pot fi nici blocate, sunt chiar intensificate. Se creaza o simfonie din soaptele vantului, soaptele norilor, soaptele frunzelor, soaptele orologiului, imbinate cu o soapta dulce a inimii si soaptele vagi si repetate ale unui cantec de la patefon, venit dintr-un colt de camera. Si toate duc la o noua trezire a gandurilor, o reconstientizare. Niciodata nu e liniste cu adevarat in minte, dar nici in suflet. Gandurile sunt vii si constat ca mai apare inca o soapta. Tu apari. Soaptele tale sunt dintre cele mai placute. Se aud, se simt. Imi mangaie auzul si pielea, imi canta si ating inima lin. Si ti-ai lasat amprenta... Iti mai aduci aminte? Intr-o noapte rece, la fel ca aceasta, s-a nascut din minte si din suflet cel mai frumos sentiment. Am aprins focul - mi-a fost aprins de tine. Te-am luat langa mine si te-am incalzit sperand la nestingere, sperand la caldura ce se va mentine. Si ce simti nu te poate insela. Cuvintele pot insel...
Frumooos !!!♥✿
RăspundețiȘtergereMultumeeesc! :)
RăspundețiȘtergereCe frumos, Claudia! Fericit cel ce ţi -a inspirat astfel de versuri! <3
RăspundețiȘtergereMultumesc, Theo! :)
RăspundețiȘtergere